Preşedintele Traian Băsescu este unul dintre politicienii cunoscuţi datorită temperamentului său sangvinic, dar în special pentru limbajul său verbal deosebit de colorat şi uneori agresiv. Studiindu-i declaraţiile verbale şi reacţiile, psihologii au creionat deja ce tip de abordare şi înţelegere a realităţii are preşedintele României, vulnerabilităţile sale şi modul de reacţie al acestuia la stres. Nimeni însă nu i-a creionat până acum lui Traian Băsescu un portret al limbajului nonverbal pe care acesta îl manifestă, deşi deseori preşedintele are un limbaj al trupului care dezvăluie mari contradicţii vizavi de ceea ce acesta exprimă verbal. Pornind de la limbajul trupului pe care Traian Băsescu l-a avut în mai multe situaţii, i-am facut (acum ceva vreme) lui Traian Băsescu un portret pe care vi-l prezinta si dvs. astazi.
În toate apariţiile sale publice, Traian Băsescu afişează un paralimbaj care demonstrează că preşedintele nu este nicidecum cel care ar vrea să pară. Adică un om din popor, blajin şi care spune doar adevărul. În discursurile sale verbale, Traian Băsescu obişnuieşte să utilizeze anumite „ticuri“ nonverbale, în special mişcări ale mâinilor, care demonstrează acest lucru. Astfel, ori de câte ori face băi de mulţime, Traian Băsescu afişează în permanenţă un anumit comportament care întruchipează siguranţă şi care vrea să demonstreze că „sunt unul dintre voi“: zâmbet larg, mişcări ample, figură relaxată, ba chiar umilă, în momentul în care strânge mâini, se apleacă puţin de fiecare dată (gest care vrea să demonstreze că este un om căruia nu-i e frică şi că e un om din popor, la fel de important cu cel căruia îi strânge mâna), ţinută lejeră (fără cravată şi sacou). Numai că acest limbaj nonverbal nu-i este caracteristic preşedintelui, ci este doar unul de ocazie. Studiindu-i atent limbajul trupului în diverse situaţii, se poate ajunge la concluzia că preşedintele Băsescu nu e nici pe departe cel care ar vrea să pară: o persoană blajină, umilă, sigură pe ea, receptivă sau care spune întotdeauna adevărul. De exemplu, aşa cum spuneam, de foarte multe ori preşedintele îşi ajustează limbajul verbal cu mişcări ale mâinilor, gesturi care în limbaj nonverbal denotă că acesta este o persoană caracterizată de asprime, agresivitate şi uneori îngrijorare. Astfel, în mai toate discursurile sale, Traian Băsescu uzează de degetul arătător, îndreptându-l mai mereu către auditori, gest care reflectă agresivitatea şi autoritatea dusă la extrem a persoanei care îl foloseşte. (n.r. - de exemplu, în Roma antică, viaţa unui gladiator era cruţată de împărat dacă acesta îndrepta degetul mare în sus; dacă degetul era îndreptat în jos, gladiatorul era condamnat la moarte).
Deseori, Traian Băsescu are obiceiul să îndrepte degetul arătător spre auditoriu, gest interpretat de specialişti în paralimbaj drept o atenţionare din partea celui care îl face, pentru cei care nu i-ar împărtăşi convingerile, opiniile, valorile la care el se raportează. Nu de puţine ori, atunci când ţine discursuri oficiale, pentru a-şi demonstra determinarea, Traian Băsescu obişnuieşte să ridice câte o mână având pumnul strâns, gest care în limbajul nonverbal denotă ostilitate şi mânie. Un alt gest care l-a consacrat pe Băsescu în diverse ocazii este şi acela al frecatului mâinilor sau al încheierii sacoului în diverse momente oficiale, fapte care - declară specialiştii - trădează frustrare, tensiune şi nervozitate. Mai mult, în anumite momente, atunci când gesticulează cu mâna, preşedintele are obiceiul de a-şi uni degetele la vârfuri, fapt interpretat de specialiştii în limbajul trupului drept o barieră pe care şeful statului o pune în calea comunicării. În ultima vreme, Băsescu a mai căpătat un „tic“ nonverbal. Acela de a apropia degetul mare de la mână de cel arătător, ceea ce denotă raportarea în subconştient la care exprimă ideea de „minuscul“. Specialiştii spun că ideea de a repeta respectivul gest cu podul palmei îndreptat în jos se poate traduce şi prin aceea că primul om din stat vrea să exprime prin acest limbaj nonverbal autoritate, forţă şi dominare. Mai mult, atunci când apare în diverse intervenţii publice şi când vorbeşte despre fapte petrecute în trecut sau cere diverse informaţii, Băsescu are obiceiul de a-şi mişca privirea dintr-o parte în alta. Ceea ce în limbaj nonverbal se traduce prin faptul că avem de-a face cu o persoană care nu spune adevărul :))
În toate apariţiile sale publice, Traian Băsescu afişează un paralimbaj care demonstrează că preşedintele nu este nicidecum cel care ar vrea să pară. Adică un om din popor, blajin şi care spune doar adevărul. În discursurile sale verbale, Traian Băsescu obişnuieşte să utilizeze anumite „ticuri“ nonverbale, în special mişcări ale mâinilor, care demonstrează acest lucru. Astfel, ori de câte ori face băi de mulţime, Traian Băsescu afişează în permanenţă un anumit comportament care întruchipează siguranţă şi care vrea să demonstreze că „sunt unul dintre voi“: zâmbet larg, mişcări ample, figură relaxată, ba chiar umilă, în momentul în care strânge mâini, se apleacă puţin de fiecare dată (gest care vrea să demonstreze că este un om căruia nu-i e frică şi că e un om din popor, la fel de important cu cel căruia îi strânge mâna), ţinută lejeră (fără cravată şi sacou). Numai că acest limbaj nonverbal nu-i este caracteristic preşedintelui, ci este doar unul de ocazie. Studiindu-i atent limbajul trupului în diverse situaţii, se poate ajunge la concluzia că preşedintele Băsescu nu e nici pe departe cel care ar vrea să pară: o persoană blajină, umilă, sigură pe ea, receptivă sau care spune întotdeauna adevărul. De exemplu, aşa cum spuneam, de foarte multe ori preşedintele îşi ajustează limbajul verbal cu mişcări ale mâinilor, gesturi care în limbaj nonverbal denotă că acesta este o persoană caracterizată de asprime, agresivitate şi uneori îngrijorare. Astfel, în mai toate discursurile sale, Traian Băsescu uzează de degetul arătător, îndreptându-l mai mereu către auditori, gest care reflectă agresivitatea şi autoritatea dusă la extrem a persoanei care îl foloseşte. (n.r. - de exemplu, în Roma antică, viaţa unui gladiator era cruţată de împărat dacă acesta îndrepta degetul mare în sus; dacă degetul era îndreptat în jos, gladiatorul era condamnat la moarte).
Deseori, Traian Băsescu are obiceiul să îndrepte degetul arătător spre auditoriu, gest interpretat de specialişti în paralimbaj drept o atenţionare din partea celui care îl face, pentru cei care nu i-ar împărtăşi convingerile, opiniile, valorile la care el se raportează. Nu de puţine ori, atunci când ţine discursuri oficiale, pentru a-şi demonstra determinarea, Traian Băsescu obişnuieşte să ridice câte o mână având pumnul strâns, gest care în limbajul nonverbal denotă ostilitate şi mânie. Un alt gest care l-a consacrat pe Băsescu în diverse ocazii este şi acela al frecatului mâinilor sau al încheierii sacoului în diverse momente oficiale, fapte care - declară specialiştii - trădează frustrare, tensiune şi nervozitate. Mai mult, în anumite momente, atunci când gesticulează cu mâna, preşedintele are obiceiul de a-şi uni degetele la vârfuri, fapt interpretat de specialiştii în limbajul trupului drept o barieră pe care şeful statului o pune în calea comunicării. În ultima vreme, Băsescu a mai căpătat un „tic“ nonverbal. Acela de a apropia degetul mare de la mână de cel arătător, ceea ce denotă raportarea în subconştient la care exprimă ideea de „minuscul“. Specialiştii spun că ideea de a repeta respectivul gest cu podul palmei îndreptat în jos se poate traduce şi prin aceea că primul om din stat vrea să exprime prin acest limbaj nonverbal autoritate, forţă şi dominare. Mai mult, atunci când apare în diverse intervenţii publice şi când vorbeşte despre fapte petrecute în trecut sau cere diverse informaţii, Băsescu are obiceiul de a-şi mişca privirea dintr-o parte în alta. Ceea ce în limbaj nonverbal se traduce prin faptul că avem de-a face cu o persoană care nu spune adevărul :))