"Huffington Post", unul dintre cele mai puternice portaluri media din lume, cu peste un milion de vizitatori in fiecare luna si care dispune de o retea de peste 9.000 de bloggeri, a publicat, recent, sub semnatura reputatului jurnalist Kirk Leech, o ampla analiza privind proiectul minier propus de RMGC la Rosia Montana. Trebuie precizat ca in anii 2006 si 2007 "The Huffington Post" a câştigat "Webby Awards" (n.r. - un premiu internaţional prezentat anual de către Academia Internaţională de Arte şi Ştiinţe Digital pentru excelenţă pe Internet cu categoriile din site-uri web, publicitate interactivă, on-line de film şi video, şi mobile) pentru "Cel mai bun blog de Politică". Astazi, ziarul on-line investigatie.weebly.com prezinta, in exlusivitate analiza publicata de "Huffington Post", intitulata "Poate o mina de aur sa salveze un sat?".
Inca din antichitate România a fost tara cu cele mai bogate mine de aur din Europa. Inainte de 1989, unul din zece romani muncea intr-o mina. Astazi, doar aproximativ 50.000 de romani mai lucreaza in industria miniera. Acum, mare parte din mineri, părăsesc tara pentru a căuta de lucru în altă parte, dupa ce majoritatea minelor s-au inchis. O mină, mai jos de satul Rosia Montana, ar putea declanşa o nouă goana dupa aur in Romania. Rosia Montana Goldmine Corporation (RMGC), un joint-venture cu Guvernul român, estimeaza rezervele de la Rosia Montana la suma de 30 de miliarde de dolari. Totuşi, această posibila inversare a averilor a fost oprită. Acum Rosia Montana se află în centrul unei controverse internaţionale iscata intre cativa proprietari de terenuri si cateva ONG-uri care sustin pastrarea identitatii culturale si majoritatea disperata a localnicilor care nu au locuri de munca si corporaţia RMGC.
Compania RMGC propune utilizarea de tehnologii ultramoderne care utilizeaza extragerea aurului din minereu sărac folosind cianura, un proces utilizat în peste 400 de mine în toată lumea, inclusiv România. Proiectul RMGC ar lăsa cea mai mare parte din sat intact, dar o parte din localitate şi unele dealuri ar putea fi forate în acest proces care ar putea crea mii de locuri de munca.
Oponenţii proietului sustin integrarea zonei Rosia Montana in patrimoniu mondial UNESCO, motivand ca acest lucru ar păstra lucrări antice pentru posteritate.
Insa in momentul de fata, cand preţul unciei de aur ar putea ajunge la 2000 de dolari, cand Romania are datorii suverane în creştere, isi poate permite aceasta tara să aleagă eco-turismului in locul salvarii mijloacelor de subzistenta al localnicilor si a stimularii economiei nationale?
Rosia Montana este acum un sat pe moarte, într-o zonă declin. Şomajul se ridică la mai mult de 80 la suta, dupa ce in anul 2006 compania miniera de stat, Minvest, si-a inchis portile. Doar jumătate din casele din Rosia Montana au apă potabila, care este adesea raţionalizată la 90 de minute pe zi. Peste 70 la suta casele din zona nu au toalete in casa. Localnicii traiesc cu un venit care se ridica la o treime din venitul mediu pe economie. Unul din zece rosieni traiesc cu doar aproximativ 6 român lei pe zi, echivalent cu 1.25 lire sterline.
Deocamdata nu există nici o dovadă a unei participări publice locale semnificative într-o campanie de relansare economica pentru Rosia Montana, in cazul in care localitatea ar urma să fie adăugata in patrimoniul UNESCO. De aceea, majoritatea localnicilor sunt în favoarea proiectului minier propus de RMGC. Din cele paisprezece localitati din zona, doar una s-a opus acestui proiect minier care poate dezvolta zona, si asta in conditiile in care cei care au votat impotriva proiectului minier au fost doar 129 de oameni. Acum, singura opozitie in demararea proiectului vine de la ONG-ul intitulat "Alburnus Maior", care a fost fondat in 2000 ca răspuns la anuntul autoritatilor de a redemara mineritul. Singura alternativa a acestui ONG este de a stimula economia locala prin agricultura ecologică, artizanat, industriile bazate pe turism şi utilizarea patrimoniului cultural al zonei. Insa, nesiguri pe proiectul "Alburnus Maior" si motivaţi de teama de necunoscut, 940 de membri initiali ai organizatiei, multi dintre ei localnici, au parasit ONG-ul, asftel ca acum acesta mai numara doar 60 de membri. Desi "Alburnus Maior" este acum o organizatie dezintegrata, ea conteaza puternic pe activişti internaţionali precum Greenpeace şi Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă, doua organizaţii care s-au alăturat opoziţiei. In septembrie acest an, peste 500 de activişti, în principal din afara România, au înfiinţat o "tabără de solidaritate" în Rosia Montana pentru a se opune proiectului minier. Insa, in mod ironic, marea majoritate a populaţiei locale şi guvernul român nu au salutat acest demers civic.
În mod ironic, in tot acest timp, RGMC a cheltuit peste 11 milioane de dolari USD în domeniul cercetării arheologice şi in restaurarea arhitecturală şi-a bugetat 45 milioane dolari pentru un proiect de patrimoniu în curs de desfăşurare. Desi arheologii au descoperit anumite obiecte, acest lucru nu înseamnă că Roşia Montană va face în Lista Patrimoniului Mondial. Pentru dr. Mechtild Rössler, responsabil pentru Europa şi America de Nord a site-urilor care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, întrebarea este dacă site-ul dela Rosia Montana are o valoare universala exceptionala, "Acest lucru nu poate fi judecat în abstract. Fireşte, oamenii spun mereu site-urile lor sunt unice, dar sa unicitatea vine printr-un studiu comparativ la nivel mondial", spune dr. Mechtild Rössler, care adauga ca este putin probabil ca Rosia Montana sa fie un site atât de unic, tinand cont de faptul ca de mii de ani romanii au facut minerit.
Se poate înţelege de ce unii ar putea dori să păstreze pacea de la munte sau pur şi simplu vor sa păstreze pământ stramosesc.
Dar oamenii din Roşia Montană merită mai mult decât a trăi într-un asa-zis "muzeu" desemnat frudulos de interese din afara.
