Jurnalistul în România este apreciat de publicul larg din punctul de vedere al imaginii, al vizibilităţii, iar nu după performanţa sa profesională.
Avem de aceea jurnalişti care sînt nominalizaţi în toate topurile şi jurnalişti anonimi, deşi de cele mai multe ori aceştia din urmă sînt adevăraţii profesionişti. Avem, altfel spus, jurnalişti "de top", care nu fac decît să servească fără scrupule interesele oculte ale patronilor, dar avem şi jurnalişti care au refuzat şi refuză să îşi păteze numele şi profesia: această conduită a devenit pentru ei obstacolul de netrecut în a fi promovaţi în funcţii, în redacţiile ziarelor, posturilor de radio şi televiziune.
Ziaristul profesionist depune mărturie asupra realităţii. El nu îşi permite să depună mărturie mincinoasă în primul rînd în faţa conştiinţei sale, ceea ce presupune în acelaşi timp angajamentul şi respectul făţă de cei cărora li se adresează. În felul acesta, ziaristul profesionist dar fără eticheta de vedetă trăieşte următorul paradox: deşi este ataşat şi loial publicului său, acesta îl ignoră, îl consideră o simplă rotiţă în angrenajul produsului media pe care îl consumă.
Dimpotrivă, ziaristul vedetă, cel care manipulează publicul pentru a servi interesele patronului său este recunoscut, admirat şi nu de puţine ori elogiat de acel public. Ziaristul vedetă este acreditat de public pentru că are "curajul" să se tragă de mînecă cu personalităţile scenei politice, să acuze fără probe, să folosească cu nonşalanţă un limbaj familiar sau chiar agresiv.
Cei mai mulţi dintre comentatorii şi analiştii politici afişează la televiziuni o morgă de superioritate care ar trebui să fie supărătoare pentru actorii politici pe care îi iau la întrebări. Dar actorii politici de cele mai multe ori nu reacţionează datorită unei complicităţi care se perpetuează de mulţi ani. Şi ziariştii vedetă, şi politicienii ştiu că cei dintîi sînt "trimişii" publicului larg pe ecranele televizoarelor. Publicul larg se regăseşte în ei, ca şi cum aceştia ar fi purtătorii a mii şi mii de bileţele de la cei mulţi: nu doar cu întrebări, ci şi cu răspunsurile gata scrise, altele nefiind acceptate.
Oamenii vor să audă – desigur că nu generalizez – ceea ce cred că ştiu şi ei. Iar ziariştii vedetă despre care vorbeam, aceia aserviţi intereselor patronilor de presă, tocmai asta fac: îi lasă să creadă că împreună formează un cartel care slujeşte adevărul şi numai adevărul.
(SURSA - Autor: George Arun, Redactor: Medana Weident)
P.S.: Vreti nume de jurnalisti de"top" care nu au facut de-a lungul carierei decat sa-si serveasca interesele personale ridicand mingea la fileu unor persoane controversate? Doamne, ce lunga e lista! Vreti sa stiti cine a incurajat aceasta "deontologie" de presa? Va spun eu: toti cei care au avut puterea din 90 incoace. Inclusiv Basescu si camarila sa.
Basescu catre Boc, în campania electorala, trecând pe langa un sat în zona Clujului :
