- Am citit Manualul razboinicului luminii cu doua markere. Cu galben am subliniat pasajele care mi-au placut si unde m-am identificat cu eroul cartii, iar cu verde pe cele care nu mi-au placut si nu le-am citit.
- Dupa ce-am vazut filmul Mihai Viteazul, mi-am zis ca vreau sa fac si eu pentru Romania ce-a facut Mihai Viteazul sau macar Amza Pellea.
- Partidul Noua Generatie are o orientare de centru, cand la stanga, cand la dreapta, de la caz la caz.
- Partidul Noua Generatie va fi biserica politicii romanesti, iar eu voi fi Sfantul Petru.
- Este voinţa lui Dumnezeu ca eu să pasc acest popor.
- Toată averea mea va fi folosită pentru a face un gard spiritual în jurul României.
- Noi, de când ne-am născut, noi ne-am născut opuşi.
- Ma sperie atractia acestui partid care o are la populatie.
- Am vorbit cu varu-meu Giovanni si cu Victor sa facem un partid care sa fim mai tari ca fratii Kennedy. Am fi condus Romania. Dar n-au vrut, fraierii.
- Nici nu stiti ce sensibilitate am eu in suflet, dar nu stiu sa ma exprim. Daca as sti, as vorbi mai frumos decat Liiceanu si Plesu.
- M-am lasat de fumat fiindca daca fumam insemna ca tigara era mai puternica decat mine, si-atunci cum mai puteam eu sa conduc tara?
- De când am intrat în politică, mi-am dat seama că totul e teleghidat.
- Dumnezeu e cel mai tare serviciu de informaţii din lume - ştie tot, chiar şi-un fir de păr.
- Dacă nu va convine de mine, eu plec în pelerinaj.
- Eu ştiu dinainte ceea ce fac.
- Steaua va purta zimbrul lui RAFO pe piept pentru un milion de euro. Asta inseamna ca Steaua nu-si murdareste tricourile decat pentru sume care merita.
- Daca ma respecti o data, te respect si eu tot o data. Daca nu ma respecti o data, eu nu te respect de cinci ori.
- Meritul pentru titlul castigat de Steaua e 50% Al lui Olaroiu si 50% Al lui Protasov, dar cel mai mare merit e Al meu.
- Atunci cand sunt suparat, ma retrag intre oile mele si ma linistesc.
- Pe tata nu putea sa-l atinga nici o femeie, ca-i zicea: "Ia mana de pe mine, ca-mi moare o oaie".
- Middlesbrough s-a calificat in fata lui Basel fiindca mi-a facut mie Dumnezeu placerea sa jucam cu ei si sa-mi iau camasi din Anglia.
- N-are cum sa ma bata Copos pe mine in postul Pastelui. El e utecist, eu sunt crestin. Pai credeti ca Dumnezeu nu vede?
- Daca marcam un gol la inceput, pe urma putem si sa jucam si la 0-0.
- Doua ore si jumatate eu n-a existat nici o secunda in care sa nu fiu campion.
- Păi, şi-aşa e viaţa scurtă, mânca-ţi-aş, păi, dacă două săptămâni nu fac nimic, când să mai fac idealurile mele, ce vreau să fac eu, dacă două săptămâni deja nu fac nimic?
- Daca tot pupa icoanele de dimineata pana seara, Iordanescu trebuia sa se inscrie intr-un partid crestin-democrat, nu social-democrat.
- La botezul copilului lui Dica am baut sampanie si dupa aia am spart paharul fiindca asa sunt eu: sunt un om care am sentimente care traiesc.
- Un general aşa mare, ca mine, nu poate fi supărat decât o zi.
- Eu în tinereţe eram amfitrion pe oriunde mă duceam.
- Eu am ajuns aici pe labele mele de urs si pe sabia mea.
- Eu cu viata mea, in fiecare dimineata de cand ma dau jos din pat, fac istorie.
- Eu sunt presedintele presedintilor presedintilor.
- Tariceanu, VIP? Va spun eu ce VIP e, Very Inportant Papagal. Auzi la el, ce tupeu obraznic!
- M-am certat si cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat. In schimb, Marian Iancu e obraznic si umbla cu tot felul de jargoane care nu e bine sa le dai la presa.
- Am promis ca pe tradatorul asta de Dan Voiculescu o sa-l distrug pana cand o sa-l nenorocesc.
Ziarul „Interesul Public“ a decis să ofere cititorilor povestea tragicului sfârşit al celui care a fost liderul mişcării de revoltă a anului 1989, simbolul baricadei şi al Revoluţiei, Dan Iosif
Personaj controversat al evenimentelor postdecembriste, Dan şi-a conservat imaginea de dur, de revoltat şi a marcat prin prezenţa sa o parte din politicienii de astăzi ai României.
Cum a murit? Cine a plătit banii pentru transportul corpului său din Siberia şi până la Bucureşti? Cine îi sunt copiii? Cum a trăit? De ce nu a ajuns măcar „baron“ al PSD? Cine i-a fost tată? Cum s-a implicat în VGB şi cine l-a ajutat cu adevărat? Cum a fost tratat un simbol al Revoluţiei şi de ce Ion Iliescu a renunţat la diplomaţia politică pentru a condamna anumite comportamente partizane tot mai pregnante în ultimul timp? Toate aceste întrebări îşi vor găsi răspuns în paginile ziarului „Interesul Public“ prin intervievarea celor mai apropiaţi colaboratori ai săi.
Nu avem pretenţia că vom scoate la iveală toate secretele pe care Dan Iosif le deţinea. A fost un om de onoare care s-a îngropat cu acele taine care nu-i aparţineau în exclusivitate. Serialul pe care îl începem astăzi are drept scop restabilirea modului în care s-au derulat anumite fapte, aprecierea corectă a cronologiei unor evenimente, dar şi identificarea precisă a unor caractere care au marcat, fiecare în felul său, traiectoria prin viaţa publică a lui Dan Iosif.
Precizăm de la început că nu există vinovaţi. Demersul jurnalistic nu vrea să se transforme într-un capăt de probă pentru niciun dosar. Mai mult, nici nu vrea să demanteleze cotloanele vreunui existent dosar important din Curţile de Justiţie.
Cu toate acestea, interlocutorii noştri vor spune atât despre Revoluţie, cât şi despre mineriade.
Despre Dan Voinea, dar şi despre Marius Vizer. Despre oameni care au fost lângă el atunci când s-a stins, cât şi despre oameni care au făcut un drum Budapesta - Bucureş ti doar pentru a-i aduce, din prietenie şi respect, o porţie de sarmale pentru că poftea în timpul tratamentului contra cancerului.
Femeia din faţa mea are 35 de ani şi este cea lângă care Dan Iosif a stat în ultimii 17 ani de viaţă. Se numeşte Mirela Nistoroiu şi a fost de acord cu acest interviu, acordat în exclusivitate ziarului „Interesul Public“, cu scopul de a spulbera variantele abracadabrante despre anumite perioade din viaţa celui care a fost liderul baricadei de la Intercontinental. Pare cumva împăcată, liniştită. Stăm într-o bucătărie situată la etajul opt într-un bloc din Tineretului.
„Interesul Public“: Cum vrei să începem? Cu începutul sau cu sfârşitul?
Mirela Nistoroiu: Cu sfârşitul. Este cel mai dezbătut episod acum.
Îşi uneşte mâinile cu degete lungi şi îşi pleacă privirea. Începe povestea cu glas moale: „Eram de cinci zile în Novosibirsk. Pe la şapte dimineaţa, ora Siberiei, s-a ridicat din pat... şi s-a dus la baie. A revenit după câteva minute şi s-a aşezat la loc“.
Îşi ridică privirea şi mă priveşte cu ochi albaştri prin care nu vedea decât camera de acolo, din Siberia. „S-a ridicat imediat şi mi-a spus că are o durere puternică în piept. A fost pentru prima oară de când era bolnav când a spus-o pe un ton serios. S-a îndreptat spre bucătărie. Am auzit cum a dat drumul la apă. Apoi am auzit cum a căzut“.
Face o pauză mai lungă. În bucătărie se lasă o clipă tăcerea. Revine frământându-şi mâinile: „Am alergat la el. Era căzut. S-a uitat la mine încruntat şi mi-a spus să plec: „Du-te la locul tău!“. Ştiu că nu voia să-l văd că moare. Iulian l-a ridicat (n.r. - este vorba despre Iulian Ceia) şi l-a aşezat pe un scaun. I-am făcut masaj cardiac ... a mai respirat de vreo zece ori...vorbeam cu el... l-am implorat să nu plece...“.
Vocea Mirelei Nistoroiu este rectilinie. Nu are inflexiuni. Cearcănele mari şi vorbele şoptite mă fac să cred că nu vorbeşte cu mine, ci doar rememorează, pentru ea, acele evenimente.
Nu aţi chemat medicii?
Ba da. Am sunat la translator care i-a anunţat pe medici. Au venit foarte repede. Au intrat la el acolo, în bucătărie. La câteva secunde au ieşit şi ne-au spus că nu mai este nimic de făcut. Am fost sfătuiţi ca din acel moment să nu-l mai atingem pentru că Miliţia era pe drum cu procuratura. Reprezentanţii autorităţilor ruse au sosit la scurt timp. L-au examinat, i-au făcut poze, EKG, după care, pentru că era demnitar şi cetăţean străin, ne-au spus că există anumite proceduri care trebuie respectate. Am cerut autopsia. Am crezut că este vina mea că a căzut şi s-a lovit. Miliţia mi-a spus că Medicina Legală nu va veni mai devreme de seara... Era cumplit... Am sunat la prietenii noştri să ne ajute. Nu puteam sta cu el acolo până seara. Într-o oră a sosit maşina de la Medicina Legală.
Care a fost diagnosticul rezultat în urma autopsierii?
Ştiu că au apărut deja fel de fel de scenarii cu privire la cauza reală a morţii. Am văzut că au fost postate pe net şi documentele oficiale care indică ceva despre moartea lui, dar nu sunt complete. Au fost afişate două dintre cele trei documente eliberate de medicii legişti ruşi. În cel de al treilea este descrisă starea lui Dan şi cauzele morţii, precum şi finalul concluziilor cu privire la moartea sa. Dan avea metastaze în tot corpul. În rinichi, în trunchiul cerebral, pe inimă ... Cauza decesului a fost metastaza generalizată, care a provocat o intoxicaţie a organismului şi apoi o insuficienţă cardiacă. Ultimul EKG dovedeşte asta.
Repatrierea lui Dan Iosif s-a făcut în stil rusesc.
Mirela Nistoroiu nu mai fumează. Din cauza lui Dan. O simt că ar fuma, dar nu cedează. Are ochii roşii, dar calmi. Ne întoarcem în Siberia, lângă coşciugul lui Dan Iosif, la poarta unei companii aeriere de chartere.
„Am ajuns la această firmă care asigura transporturi aeriene V.I.P. şi timp de patru ore şi-au lăudat serviciile şi s-au interesat de acte.
Apoi a venit lovitura: costul era de 61.000 de euro“.
Aveaţi aceşti bani la voi?
Nu. Am sunat în România, la Cameră. Am vorbit acolo cu Aura Vasile şi cu Emil Cuteanu. I-am rugat să mă ajute şi să facă ceva să mă aducă repede în ţară cu Dan. Ştiu că Aura Vasile, Emil Cuteanu şi cred că sprijiniţi de domnul Viorel Hrebenciuc au avansat imediat în biroul permanent propunerea de aprobare a unui buget pentru aducerea în ţară a lui Dan. M-au sunat şi mi-au spus că aveau aprobarea pentru bani, iar Camera era dispusă să plătească. Pentru o clipă am crezut că problemele se rezolvaseră, dar... ruşii vroiau cash. Nu aveau cont extern. Camera vroia factură. O luam de la capăt.
Bucătăria în care stau cu Mirela Nistoroiu este plină de fum. Sora ei, Anda, fumează mult şi intervine din când în când cu aduceri aminte. Atmosfera se destinde atunci când vine vorba despre şotiile lui Dan Iosif. Sunt mii de poveşti cu acest personaj. De fiecare dată când sunt rememorate, Mirela râde cumva. Este un râs plâns, fără lacrimi. Parcă doar ridurile feţei i-ar trăda suferinţa. Continuă povestea pe un ton un pic mai personalizat, mai vioi: „Atunci l-am sunat pe Marius Vizer. Din celălalt capăt al lumii, ne-a spus să stăm liniştiţi că lucrurile se vor rezolva imediat. La scurt timp, deputatul Karelin m-a sunat şi mi-a spus că plăteşte el totul şi să nu ne facem griji. Apoi am primit confirmarea şi de la Vizer. Nu a trecut mult timp şi în sediul companiei aviatice a sosit un domn cu o geantă. A plătit companiei suma de 61.000 de euro şi apoi a părăsit imediat incinta“. Mirela Nistoroiu zâmbeşte. Intuiesc la ce se gândeşte. Dan Iosif a rezolvat şi mort lucrurile în acelaşi fel în care solu- ţiona pe vremea când trăia. Un telefon, o înţelegere verbală, un cuvânt. „Omul care a adus banii nu ne-a cerut nicio hârtie. Nu a luat nicio hârtie. A dat banii, a salutat şi a plecat. Nimeni nu m-a întrebat când sau cum o să dau banii. Gestul lor a fost peste orice... Aşa am putut să ne urcăm în avion şi să plecăm spre Moscova“.
(va urma)
(cotidianul INTERESUL PUBLIC, www.interesulpublic.ro, de Petre Niteanu)
- Moartea lui Dan Iosif a costat statul roman 119.000 de euro
- Dan Iosif, pe ultimul drum
- Dan Iosif a murit in Siberia
