21 aprilie 2008

SUNT FOARTE TRIST...

Dealurile pe care am alergat in copilaria mea...


Gradina casei bunicii mele...

Nucul din curtea casei bunicii, in care ma cataram in toate vacantele...

Au inflorit ciresii...

Pregatiri de inmormantare (impodobirea "Marului" - traditie ardeleneasca)
Uneori viata e prea nedreapta. Stiam acest lucru de multa vreme, insa ma incapatanam sa uit. Vestea ca voi deveni tatic pentru a doua oara, precum si faptul ca voi candida, imi dadusera un alt impuls. Insa cum viata nu e facuta numai din bucurii, un eveniment neasteptat mi-a luat tot elanul. Vineri dimineata, dupa doua zile de framantari interioare pe care nu mi le explicam, am aflat ca bunica mea din partea mamei,"Mami" cum ii spuneam eu, a murit. A fost un adevarat soc pentru mine. Era singurul om care imi mai amintea de mama, care s-a stins din viata si ea acum 10 ani. Desi bunica mea avea aproape 98 de ani, moarte ei m-a rascolit cumplit. Era un om pe care l-am iubit nespus, chiar daca nu i-am spus acest lucru de multe ori....
P.S.: Pozele de mai sus sunt facute in Sinca Noua (judetul Brasov), un adevarat rai de la poalele Muntilor Fagaras, acolo unde sunt inmormatati toti strabunii mei.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Imi pare rau pentru tine Zara, dar sunt sigura ca a ajuns intr-un loc mai bun. Felicitari pentru vestea cea buna! Si multumesc pentru telefon... chiar a fost o supriza placuta la care nu ma asteptam. Imi pare rau ca nu mai suntem cu totii la ziar, in echipa veche, dar imi pare bine ca acum iti este mai bine. Mult noroc in continuare si sper sa ne mai auzim! Salutari si pentru Mahula, care stie ca il voi iubi etern :))

Anonim spunea...

Condoleante!
Am vazut un afis, mi-am reamintit de o cunostinta mai veche si cautand pe Internet am intrat pe aceasta pagina. Dincolo de chestiunile politice, ziaristice pentru care as dori sa exprim numai felicitari, am citit si aceasta sectiune. Trebuie sa nu uitam ca dincolo de cele cotidiene suntem atat de vulnerabili in fata destinului si ca Dumnezeu este mai presus de toti si toate. Trebuie sa urmarim facerea de bine si sa nu ajungem ca in slujba intereselor sa zdrobim suflete. Ovidiu, chiar daca oamenii dragi tie s-au dus, sa fi fericit pentru ceea ce ti-a ramas si ceea ce vei primi. Sa ai multumire pentru ca ai fost apreciat, ca esti apreciat si vei fi apreciat. Este minunat ca ti-au ramas amintiri extraordinare legate de familia ta si ca ai acces la acestea, ca nimic nu a fost instrainat. Iti spun aceste randuri cu tristetea unei experiente neplacute. Daca te intereseaza pentru un reportaj te rog sa ma contactezi la adresa dasapco@yahoo.com pentru a povesti.
Locuiesc in sectorul 4, sunt prietena verisoarei tale Adela de la Mandra si multumesc pentru sansa ca te-am cunoscut si ti-am cunoscut familia. Toate cele bune!