Multa lume a uitat elemente esentiale referitoare la celebra rapire a jurnalistilor. Inclusiv presedintele Traian Basescu. Pentru ca scandalul Hayssam - Basescu - Nastasiu e din nou in actualitatei, si e inca o afacere din care "lipsesc lucruri care nu se pot spune" (!?) - dupa cum declara chiar Basescu la momentul respectiv, mi-am permis sa republic pe blogul meu stenograma oficiala furnizata de Presedintia Romaniei a conferintei de presa pe care El Comandante a organizat-o la Cotroceni imediat dupa eliberarea jurnalistilor. Dupa cum recunostea la acea vreme chiar Basescu, operatiunea respectiva "s-a desfăşurat în limitele legii" si a fost "scumpă". Acum, in preajma campaniei electorale, cand trebuie sa ofere raspunsuri la intrebari concrete, presedintele nu mai stie nimic. E amnezic. Chiar si atunci cand Ciprian Nastasiu - ofiter acoperit SRI, acuza ca din cele 13.000.000 USD carati in Irak de generalul Florian Coldea pentru plata rascumpararii jurnalistilor au disparut o treime (4.000.000 USD) in buzunarele celulei de criza condusa chiar de ... Basescu.Iata textul integral al conferintei de presa a preşedintelui României, Traian Băsescu, privind activitatea grupului operativ pe parcursul acţiunii de eliberare şi aducere acasă a celor trei jurnalişti, Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, organizata la 6 iunie 2005.
TRAIAN BASESCU: Bună seara. Aşa cum v-am promis acum circa două săptămâni, astăzi o să încerc să vă prezint un film al răpirii, o succesiune a unor acţiuni strict în zona în care nu se aduce atingere intereselor statului.
Pe data de 28 martie, după cum ştiţi, are loc răpirea unui grup de trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor, la Bagdad. Răpirea are loc în zona denumită Zona Universităţii şi s-a produs în jurul orei 19:30, după schema pe care mulţi dintre dumneavoastră deja aţi publicat-o.
La acel moment mă aflam în avion, revenind dintr-o deplasare în Irak şi Afganistan, unde inspectasem trupele româneşti dislocate în aceste două ţări în cadrul Forţelor multinaţionale. Am fost informat despre eveniment în jurul orei 20:00 de ministrul de externe şi în discuţie i-am cerut să alerteze imediat toate structurile statului şi să contacteze aliaţii. Am cerut punerea în mişcare a operaţiunilor de cooperare între serviciile româneşti şi serviciile de informaţii străine, în scopul culegerii rapide de informaţii cu privire la soarta celor trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor. Între timp, în baza dispoziţiilor pe care le-am dat, în jurul orei 20:00, la Ministerul de Externe s-a format o celulă de criză care a început să lucreze în jurul orei 21:10, celulă de criză la care au participat alături de ministrul de externe, delegaţi ai serviciilor de informaţii. În principal, este vorba de SIE, SRI şi Direcţia de Informaţii a Armatei.
Am aterizat la Bucureşti în jurul orei 0:35, in data de 29 martie, şi am convocat imediat şefii serviciilor de informaţii la Cotroceni. În aceeasi zi, am avut trei întâlniri în care am stabilit modalităţile de lucru. Încă de la prima întâlnire, din cursul nopţii, am cerut contactarea serviciilor omologe pentru a primi informaţii cu privire la modul cum s-a acţionat în situaţii de cetăţeni răpiţi în alte ţări.
Vă pot spune că până seara primisem informaţii de la toate serviciile aliate care se confruntaseră cu astfel de situaţii. Mai mult decât atât, primisem informaţii şi de la servicii din zona ţărilor arabe, care s-au arătat disponibile să ne sprijine în găsirea unui mod de operare. Concluziile care au fost trase în urma primirii informaţiilor legate de soluţionarea pozitivă sau uneori negativă a cazurilor de răpire, în mod deosebit a cetăţenilor occidentali, ne-au arătat încă din prima zi că nu există o reţetă. Nici una din soluţiile adoptate nu putea să fie considerată o soluţie obligatoriu de urmat pentru obţinerea succesului.
Am desprins însă prin grupul de analiză constituit la Cotroceni, în afara grupei operative sau a ceea ce dumneavoastră aţi denumit “Celula de criză”, un grup de analiză format din analişti ai tuturor serviciilor de informaţii care aveau misiunea să proceseze informaţiile primite în timp real şi să le pună în puzzle-lul informaţional care venea din toate direcţiile şi de la toate serviciile. Această concluzie ne-a făcut să ne îndreptăm către trei soluţii, selectând din soluţiile care au fost aplicate. Cele trei soluţii pe care le-am adoptat ca fiind posibile, soluţii de rezolvare cu succes a crizei ostaticilor, au fost: construcţia unui canal religios, construcţia unui canal de contact al statului şi construcţia unui canal privat rezervat familiilor. Nu fac un secret din a vă spune că într-un fel sau altul aveam informaţii de pe toate trei şi, de asemenea, instrucţiunile de operare se dădeau pe toate trei, dintr-un singur punct.
În acelaşi timp ne-am dat seama că trebuie să construim o atmosferă favorabilă în lumea musulmană. Acestea au fost unele dintre cele mai importante concluzii ale primei zile de funcţionare a grupului operativ şi a grupului de analiză care funcţiona la Cotroceni.
Mecanismul pe care a funcţionat grupul operativ a fost urmatorul: celulă de criză sau grupul operativ avea în structură, tot la Cotroceni, grupul de analiză (cu analişti ai tuturor serviciilor, inclusiv Direcţia de Informaţii a Ministerului de Interne şi la fiecare serviciu de informaţii funcţiona un alt grup de analiză) care procesa informaţiile culese pe fiecare serviciu şi le transmitea grupului operativ de la Cotroceni. Acesta avea misiunea să suprapună informaţiile culese pe toate canalele. Tot în data de 29 martie s-a stabilit, pentru că era important să creăm o atmosferă propice în lumea musulmană, că trebuie să operăm simultan, să încercăm să construim trei canale, unul al statului, unul pe canal religios şi unul privat, care să se adreseze direct familiilor.
In afară de aceste decizii s-a luat şi decizia, extrem de importantă şi luată foarte prompt, de a mări masiv capacitatea de culegere de informaţii din teritoriul irakian. Acest lucru a însemnat deplasări de cadre specializate în culegere de informaţii pe toate structurile de informaţii ale statului român. Ca să nu existe confuzii, cele trei structuri care au primit misiuni de creştere a capacităţii de culegere de informaţii au fost: SIE, SRI şi Direcţia de Informaţii a Armatei, care a răspuns cel mai prompt prin reorientarea misiunilor structurilor de informaţii pe care le avem în Irak. Ulterior, au fost deplasaţi în următoarele zile ofiţeri de informaţii, aş spune acomodaţi cu lumea arabă, crescând capacitatea de culegere de informaţii din acea zonă. În ziua de 29 se mai întâmplă un lucru important. La ora 16:30, între 16:30 şi 17:00, la consilierul pe probleme de securitate, domnul general Degeratu s-a prezentat Omar Hayssam şi Yasim Mohamad cu solicitarea să plece în Irak pentru a încerca să ajute la eliberarea ostaticilor. La ora 20:50 l-am primit eu numai pe Yasim Mohamad şi în aceeaşi seară a plecat către Bagdad, având misiunea să contacteze autorităţile irakiene în primul rând, Ministerul de Interne. Tot în data de 29 aprilie se mai produce un lucru important. Deşi nu l-am primit pe Omar Hayssam, acesta îl însoţeşte la aeroport pe Yasim Mohamad pentru avionul TAROM de Amman şi la plecare de la aeroport face declaraţii că el este dispus să plătească 4 milioane de dolari pentru recuperarea celor trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor. În acel moment, Omar Hayssam nu ştia un lucru. La ora 9:15 dimineaţa, structurile statului interceptaseră o convorbire telefonica. A fost sunat din Bagdad, dar pe o cartelă Connex, care a fost identificată imediat. Comunicarea i s-a făcut la ora 9:15, respectiv că aventura costă 4 milioane şi el a început să defileze cu ea public. Era o cartelă cu numărul 0742, cea de pe care se sunase, şi a fost identificată imediat. Cel care a sunat a plecat cu ea din România şi a sunat de la Bagdad (utilizand transmisie catre operator roman in sistem voce peste Internet – voice over IP). În acel moment, la cea de-a două şedinţă, care s-a făcut în jurul orei 13:00, s-a luat tot dosarul Omar Hayssam, relaţiile lui, atât cât fuseseră controlate de structurile de securitate ale statului, şi s-a creat un mare indiciu, care ne obliga să avem în vedere să ne punem câteva întrebări în mod deosebit: de ce a fost sunat Omar Hayssam şi cum o cartelă Connex a ajuns la Bagdad şi se sună de pe ea la 9:15, deci la circa 12 ore, 14 ore după răpirea celor trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor? În acel moment, suspiciunile noastre cu privire la o operaţiune de care nu este străin Omar Hayssam au început să prindă contur.
Pe 30 martie primim primul semnal, atât de discutatul semnal legat de neprofesionalismul răpitorilor. Nu noi am făcut comentariile, ci vă aparţin. Ce nu se ştia, şi apucasem să fim noi informaţi, era că Munaf încercase să-i „cazeze” pe ziarişti la o cunoştiinţă de-a sa, care îi datora 5.000 de dolari şi, în schimbul datoriei, Munaf i-a cerut să ţină în casă, la un moment dat, pentru o perioadă de 5-6 zile sau 5-7 zile un grup de patru persoane, trei români şi un irakian cu cetăţenie americană. A fost puţin ghinionist pentru că cetăţeanul irakian fusese student în România. Documentele din dosarul cauzei stau mărturie culegerii acestor informaţii. Ele nu sunt probe - vreau să facem foarte clar deosebirea între informaţie şi probă - dar era informaţie. Refuzat de fostul student român, Omar Hayssam decide ca prin cunoştinţe, rude să ducă la îndeplinire programul de simulare a răpirii şi de creare a alibiului pentru Omar Hayssam ca să plece în Irak să aducă ziariştii. Se pare că cei la care au apelat, deşi apropiaţi lui, erau totuşi departe de a fi nişte oameni foarte bine instruiţi în astfel de operaţiuni. Aşa că, la rându lor, apelează la asistenţă tehnică din partea unei celule mult mai bine puse la punct din punct de vedere al organizării răpirilor. Se realizează răpirea, dar nu se mai realizează în condiţiile în care Omar Hayssam sperase că se poate realiza, printr-o soluţie sigură, în casa unui cetăţean care nu era implicat în acte de răpire sau de terorism. Aceasta este explicaţia pe care noi o dăm reacţiei pe care au avut-o răpitorii, care cer să se spună foarte clar că ei nu au revendicări materiale. Mesajul din data de 30.03.2005, făcut public de Al Jazzeera la ora 23:00, în jurnalul de ora 23:00, exact asta spune prin vocea lui Marie Jeanne. În perioada următoare apar fotografii, de data aceasta cu cei trei cetăţeni români, preluate şi de noi de pe Reuters, cum de altfel le-a preluat toată ţara, şi cu aspectul ceva mai întunecat decât cel din 30 martie.
Pe data de 3 aprilie îl primesc din nou pe Omar Hayssam, pentru că îl mai primisem şi în 1 aprilie. El a avut trei primiri la mine - pe data de 1 aprilie l-am primit, între 21:00 şi 21:50, şi pe data de 3 aprilie, între 14:15 şi 15:10. De fiecare dată, apelul lui a fost să îl las să plece la Bagdad, pentru că este singurul care îi poate aduce. Din păcate, apelurile lui erau fără sens, pentru că el avea restricţie de ieşire din ţară. Urmare a anchetelor Parchetului General, nu putea să părăsească în mod legal România. Si-a dat seama că este filat şi numai o aprobare de foarte sus putea să-i permită ieşirea din ţară. În acelaşi timp, noi aveam cele mai serioase suspiciuni că Omar Hayssam mai controlează situaţia. Mai mult decât atât, primisem informaţia că ziariştii nu se mai află în prima locaţie, încă din data de 1 aprilie.
Tot pe data de 3 aprilie, pentru că pe 1 aprilie i-am spus: "Dacă vrei să trimiţi pe cineva care nu are restricţii de plecare la Bagdad, poţi să trimiţi, dar tu nu pleci" - l-a trimis pe fratele lui la Bagdad. Acesta a ajuns pe data de 3 la Bagdad, unde a fost contactat de un om de-al nostru încă de la sosire. Fratele lui Omar Hayssam este interogat de la sosire de poliţia irakiană şi spune cu cine trebuia să ia legătura, în conformitate cu instrucţiunile primite de la Omar Hayssam. Declaraţiile lui se află în dosar. Din acel moment încep arestările la Bagdad, arestări care încep să demonteze prima grupare care îi răpise.
A fost tot timpul o întrebare publică: de ce autorităţile române l-au arestat pe Omar Hayssam? De ce autorităţile române - dacă nu aţi ştiut - au furnizat primele informaţii pentru ca autorităţile irakiene să poată să îi urmărească pe cetăţenii pe care noi îi suspectam? Răspunsul este simplu: aveam informaţii că nu mai controlează situaţia şi atunci ne interesa să obţinem informaţii de la cei care răpiseră iniţial cetăţenii români. De la primele declaraţii ale cetăţenilor arestaţi pe 4 aprilie, a cetăţenilor irakieni, am avut confirmarea implicării lui Omar Hayssam. Sigur, în acelaşi timp, nu aveam certitudinea, aveam doar informaţii - şi informaţiile nu înseamnă întotdeauna certitudine - că Omar Hayssam nu mai poate influenţa lucrurile în Bagdad în ceea ce priveşte soarta celor trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor. Si atunci, în baza informaţiilor primite de la autorităţile irakiene, care confirmau că Omar Hayssam fusese iniţiatorul răpirii cetăţenilor români, procurorul general a considerat că sunt elemente care să meargă înspre arestarea şi izolarea lui Omar Hayssam. Lăsat în libertate, ne-a fost frică să nu poată influenţa o măsură capitală pentru cei trei cetăţeni români. Chiar dacă suspectam pierderea controlului de către Omar Hayssam, nu puteam avea certitudinea că în schimbul promisiunii transferului unor sume importante de bani, din altă ţară decât din România, Omar Hayssam nu ar fi cerut lichidarea celor trei cetăţeni români. Din acest motiv, a fost acel comunicat din 5 aprilie, în care, în mod cert, Preşedinţia nu ar fi trebuit să dea un comunicat cu privire la arestarea lui Omar Hayssam, dar am dorit să facem public faptul că există o suspiciune asupra lui Omar Hayssam. Acest lucru ne-a ajutat ulterior, sau am considerat noi că este de natură în primul rând să prevină orice acţiune a lui Omar Hayssam îndreptată împotriva cetăţenilor români şi a însoţitorului lor, pentru că ni se părea posibil, chiar dacă avea o doză redusă, ca acesta să poată merge la lichidarea ziariştilor români, singura şansă pentru el să nu se afle despre faptul că acţiunea a fost iniţiată, propusă şi financiar susţinută de el.
Între timp - şi asta v-o spun ca un lucru neimportant - încă din data de 30 aprilie, am reuşit să intrăm în contact cu o persoană care susţinea că ar putea să mijlocească eliberarea ziariştilor. Ea s-a dovedit o persoană care nu era în legătură cu cei care îi deţineau şi mai ales cu cei care i-au deţinut începând cu data de 1 aprilie.
Pe data de 3 aprilie însă, reuşim să găsim un alt canal, pe canalul de stat, cel al serviciilor, prin care ni se face ulterior, în data de 5 aprilie, proba că cel cu care discutam era într-adevăr în măsură să probeze că are contact cu gruparea. Aceasta este prima înregistrare audio, proba din 5 aprilie, care nu a fost dată niciodată publicităţii. Înregistrarea ni s-a transmis cu vocea lui Marie-Jeanne, dar avea două mari probleme. Unu: era o înregistrare care nu ni s-a transmis imprimată pe o casetă, ci pe telefon, iar noi nu am avut certitudinea că este vocea lui Marie-Jeanne, până când nu s-a făcut analiza în laboratoarele unuia din serviciile româneşti de informaţii. Într-adevăr, vocea era a lui Marie-Jeanne şi aveam certitudinea, începând cu data de 5 aprilie, că cel care se află în contact cu noi este în contact şi cu gruparea răpitorilor, cei care îi deţineau, după data de 1 aprilie.
În perioada 6-9 aprilie, datorită declaraţiilor pe care le făceau cei arestaţi în primul eşalon şi care făceau parte din prima grupare, cea cu care Munaf aranjase răpirea, arestările continuă.
Pe 9 aprilie, contactul nostru, cel care ne făcuse în data de 5 aprilie proba că îi deţine şi care ne dăduse 4 zile în data de 5 aprilie ca să facem o declaraţie că ne retragem trupele din Irak, revine, pe 9 aprilie şi constatând că nu se face nici o declaraţie politică a Guvernului României, îşi manifestă nemulţumirea. Nu aş vrea să citiţi câte o astfel de discuţie care durează şi câte 20 de minute, să vedeţi duritatea limbajului uneori şi alteori calitatea excepţională de negociator a negociatorului nostru, care îi mai cere să nu ia nici o măsură împotriva cetăţenilor români şi a însoţitorului lor.
În acelaşi timp, persoana de contact din partea răpitorilor sau negociatorul din partea răpitorilor ne propune un schimb extrem de spectaculos: să dăm 20 de militari români din contingentul dislocat în Irak în schimbul celor trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor. Sigur, probabil dacă cineva ar avea acces la stenograma, la imprimare, la înregistrarea acestor negocieri ar putea să aibă orice fel de suspiciune, dar pentru noi era esenţial să câştigăm timp. Negociatorul s-a angajat să transmită la Bucureşti noua ofertă, care ne dădea timp în continuare. Pe 12 aprilie - eu redau doar momentele care într-un fel sau altul, în grupul operativ pe care îl conduceam, creau tensiune şi criză, cu certitudine fără a putea să fiu capabil să vă transfer acum emoţia şi tensiunea deciziilor în acele momente - negociatorul răpitorilor solicită un răspuns la variantele de răscumpărare cerute, care însemnau anunţul de retragere a trupelor din Irak, eliberarea unor prizonieri irakieni sau punerea la dispoziţie în schimbul celor trei cetăţeni români a 20 de militari din contingentul românesc dislocat în Irak, alternative propuse pe data de 9 aprilie. Ameninţarea era că va recurge la decapitarea „băiatului înalt”. Sigur, l-am identificat imediat pe Sorin Mişcoci.
Pe 13 aprilie, negociatorul răpitorilor revine cu oferta fermă de a renunţa la planul iniţial prin care ne cerea anunţarea retragerii trupelor, dar cere ferm să se predea grupării pe care o reprezintă 20 de militari români.
Pe 14 aprilie, au loc noi arestări la Bagdad, arestări de irakieni făcând parte din prima facţiune a răpitorilor, ca urmare a celor descoperite de autorităţile irakiene în interogatoriile celor deja arestaţi.
Pe 17 aprilie punctul esenţial al poziţiei negociatorului român a fost solicitarea unei probe de viaţă. Negociatorul din partea grupului de răpitori solicită ferm schimbul pentru 20 de soldaţi români din contingentul dislocat în Irak.
Pe 19 aprilie, noi propunem contactului nostru, negociatorului din partea grupării de răpitori, ca România să deplaseze un volum ridicat de ajutoare pentru cetăţenii aflaţi în zona de jurisdicţie a trupelor române. Tot atunci intervine şi o criză de neîncredere între cele două părţi, criză de neîncredere pe care noi o resimţim din modul în care negociatorul răpitorilor abordează problemele în discuţie şi ne suspectează că suntem în colaborare cu autorităţile irakiene pentru arestarea unor irakieni.
Pe 21 aprilie intervine partea dură a jocului negociatorului. Negocierea este tot timpul în joc, până la urmă - nu vreau să fie tratată expresia cu uşurinţă. Negociatorul răpitorilor ne cere să urmărim pe Internet în cursul serii decapitarea unuia dintre cei trei ostatici români. Răspunsul negociatorului nostru, în 21 aprilie, este să nu treacă la decapitare pentru ca noi avem o problemă în urma căreia s-ar putea să adoptăm una din soluţiile solicitate, dar nu avem proba că cei trei cetăţeni români şi însoţitorul lor trăiesc.
Pe 22 aprilie vine proba, prompt, dar o probă care a creat o tensiune extraordinară în opinia publică românească. Ea se constituia însă în dovada de viaţă pe care noi o solicitam şi acesta era mesajul pe care noi încercam să-l dăm şi jurnaliştilor, şi opiniei publice din România că, sigur, imaginile, aşa cum au fost filmate, sunt impresionante, dar ele pentru noi aveau o valenţă deosebită, probau că cei trei cetăţeni români sunt în viaţă. În 22 aprilie, pentru prima dată gruparea s-a şi identificat: Muhad bin Jabal. Ni se dau patru zile pentru anunţul de retragere a trupelor române din Irak, în caz contrar, la patru zile, deci pe 26 aprilie, ziariştii urmând să fie executaţi.
Pe data de 26 aprilie răpitorii declanşează o campanie extraordinară de creare a tensiunii, deci când se împlineau cele patru zile şi noi nu avusesem reacţie. Domnul director Dan Dumitru, de la Prima TV, a primit un mesaj audio de la răpitori. Aceştia i-au solicitat expres să multiplice mesajul şi să-l distribuie întregii mass media româneşti. Atunci am considerat că este necesar în primul rând să discut cu domnul director Dan Dumitru şi să invit mass media, care putea reacţiona imediat, adică radiouri şi televiziuni, pentru a încerca să-i conving să nu accentueze presiunea publică. M-am bucurat să constat că cei mai mulţi dintre responsabilii de ştiri din mass-media românească au înţeles să ne dea acea mână de ajutor.
Constatând că nu există reacţie din partea mass-media româneşti - şi aici sigur, vor fi destule ironii, 'de unde au ştiut, ştiau ei ce este în ţară', ştiau foarte bine ce e în ţară - răpitorii au anunţat prelungirea cu 24 de ore a termenului limită, condiţionând acest lucru de anunţul de retragere a trupelor româneşti din Irak. Din păcate, seara apar aceste teribile imagini cu apelul la retragere sau uciderea lui Sorin Mişcoci şi a însoţitorului lor american. Noi am înţeles foarte bine, având în vedere că răpitorii ştiau ce transmit la Al Jazeera, ca se urmărea dublarea efectului imaginilor de la Al Jazeera cu un efect mediatic intern extrem de puternic, dar mai obţinusem 24 de ore.
Pe 27 aprilie, la ora 11:30, pe fondul teribilei tensiuni publice create, am convocat grupul operativ pentru a lua decizii de care depindea practic nu numai soarta ostaticilor, ci şi politica externă a statului român şi siguranţa cetăţenilor lui. Am făcut o analiză cu specialiştii de care dispuneau serviciile de informaţii şi am convocat Consiliul Suprem de Apărare a Ţării pentru a-i propune soluţia pe care o consideram viabilă. Decizia a fost aceea că statul român nu va ceda şi nu-şi va modifica opţiunile de politică externă şi angajamentele asumate în plan internaţional sub nici un fel de presiuni şi ca atare nu vom da curs revendicărilor de natură politică. Imediat după şedinţa CSAT din 27 aprilie, am cerut familiilor celor răpiţi, reunite la Palatul Cotroceni pe parcursul celor 5 zile, să continue să aibă încredere în demersul autorităţilor. La ora 18:00, ora României, ultimatumul expira.
Vă mărturisesc că în raport cu tensiunea creată decizia a fost extrem de grea, ştiam că nimic şi nimeni nu justifică sacrificarea unor vieţi omeneşti. În acelaşi timp, dincolo de principii, în adoptarea unei soluţii corecte, am beneficiat de informaţii, de o informaţie, asta era marea lacună a informaţiei, că totuşi nu vor trece la executare cu toată presiunea mediatică formidabilă ce fusese creată.
În 27 aprilie, în urma înţelegerii anterioare cu negociatorul din partea răpitorilor, am încercat contactarea imediată după ora 18:00. Cei doi negociatori se înţeleseseră că, după ora 18:00, la expirarea ultimatumului, se vor auzi pentru a indica site-ul pe care să vedem efectele. Tot în data de 27 aprilie, noi am făcut o solicitare publică Consiliului Înţelepţilor Musulmani din Irak pentru intervenţie, pentru implicare în eforturile de recuperare si eliberare a ostaticilor români.
In discuţia din 26 aprilie se stabilise, că la expirarea ultimelor 24 de ore, deci la 18:00, se vor reauzi pentru a indica site-ul de pe care să ia imaginile cu care ne ameninţase negociatorul răpitorilor. Vă pot spune că nu s-a reuşit contactarea, ceea ce pentru noi era un semn bun.
Pe 28 aprilie, negociatorul român insistă să se dea o probă de bunăvoinţă şi cerem eliberarea lui Marie-Jeanne pe un fond religios bine analizat cu oameni care cunosc lumea arabă şi tratamentul religios care se dă Fecioarei Maria. Tot pe 28 aprilie, de data aceasta neavând confirmarea că răpitorii au trecut la acţiunea de ucidere a vreunuia sau a tuturor ostatecilor, decidem să-l informăm pe negociatorul din partea răpitorilor că puterea de la Bucureşti refuză anunţul oricărui plan de retragere a trupelor româneşti din Irak. Aveam nevoie să eliminăm acest subiect de negociere pentru a putea plasa negocierea în alt palier. Începând din 28 aprilie, după expirarea ultimatumului, am hotărât activarea atât a canalului privat, cât şi a canalului de negociere a clericilor musulmani deoarece 28 aprilie ne-a alertat foarte mult pentru că nu reuşeam să mai contactăm partenerul de negociere din partea grupului de răpitori.
Aş vrea să ne înţelegem foarte bine: niciodată cele două canale, care între timp fuseseră construite, n-au stat pasive, dar ele n-au avut misiune de principal negociator. Ele au avut misiunea de a-şi găsi partenerul, corespondentul în grupare, lucru pe care l-au făcut. Ne menţinem pe cele două canale, canalul privat şi canalul clericilor, până pe 3 aprilie, când are loc o primă tentativă de preluare a ostatecilor, tentativă care eşuează. Probabil n-o să ştim niciodată dacă a fost o tentativă reală sau verificare. Ea a fost realizată pe unul din cele două canale care au devenit foarte active după ce s-au întrerupt comunicaţiile, pe 27 aprilie, cu canalul care ţinea de negociatorul din Ambasadă. A fost un moment extrem de dificil. N-o să vă dau elemente care să pară a dramatiza situaţia, dar vă pot spune că în interiorul acestei tentative, patru militari din grupul antitero al unuia din serviciile de informaţii au stat de dimineaţă până seara într-o casă în Bagdad, lucru extrem de riscant. Seara s-a decis părăsirea casei.
În 4 mai, până pe 13 mai, menţinerea contactului cu negociatorul răpitorilor - eu aici vă descriu un singur canal, cel pe care pe urmă s-a produs eliberarea - devine extrem de dificil. Este sporadic, pentru perioade extrem de scurte de timp. Chiar dacă acest canal, care se ţinea cu Ambasada - fusese singurul care ne dăduse probe de viaţă, celelalte două canale nereusind sa ofere nici o probă de viaţă -, aveam dificultăţi extrem de mari în a menţine legătura cu negociatorul răpitorilor.
Pe 14 mai se reiau în mod real negocierile. Intrerupte practic pe 27 aprilie, la ora 18:00, la expirarea ultimatumului, reluăm negocierile pe canalul pe care l-am considerat tot timpul canal principal, ocazie cu care cerem o nouă probă de viaţă, având în vedere şi operaţiunile extrem de ample desfăşurate în intervalul 3 mai - 12 mai în jurul Bagdadului şi în Bagdad.
Pe 18 mai - între timp au fost discuţii continue - ne înţelegem şi asupra condiţiilor de schimb, pe care nu vi le voi face cunoscute, pentru că nu implică doar statul român şi nu sunt autorizat să vorbesc despre ele. Pe 18 mai se primeşte o probă de viaţă cu cei trei cetăţeni români, care nu se face publică, conform înţelegerii cu negociatorul răpitorilor. Dovada de viaţă conţine şi mesajul negociat în intervalul 15-18 mai şi condiţiile în care acesta trebuie să fie prezentat şi aceasta a fost caseta pe care n-aţi ştiut-o niciodată. Iată, serviciile de informaţii din dischetă au reuşit să selecteze această imagine, care a fost verificată cu ziarul cumpărat de Ambasadă în data de 18 mai. Corespundea. Aveam şi mesajul, aveam şi ziarul şi numele ziarului şi era confirmat că nu era un ziar făcut ca să ne fie prezentat, ci era ziarul care se afla pe piaţă. Aici apare şi o confuzie. Uitaţi-vă la tricourile lui Marie Jeanne şi al lui Ovidiu. Aveau tricourile inversate. Ovidiu purta tricoul lui Munaf, iar Marie Jeanne purta un tricou cu care Ovidiu fusese în imagini anterioare. Sigur, am interpretat şi partea cea mai rea a mesajului, şi anume ca unuia tot i-a luat capul. Era partea cea mai rea, după ce ne înţelesesem, sau era mesajul „nu vi-i dăm pe toţi patru, ci doar pe cei trei cetăţeni români”.
(rulează caseta: "My name is Marie-Jeanne Laura Ion. Today is the 18th of May 2005. I am in good health. My name is Eduard Ovidiu Ohanesian. Today is 18th of May 2005. I am in good health. My name is Sorin Miscoci Dumitru. Today is 18th of May 2005 and I am in good health.)
Mergem mai departe. Era exact mesajul solicitat, exact în condiţiile solicitate. În perioada 18 - 21 mai, se dau în mod succesiv informaţii cu privire la punctele de întâlnire pentru preluarea ostatecilor, deci negociatorul din partea răpitorilor ne dă în mod repetat întâlniri în fiecare zi în alt loc, cu justificarea "nu s-a putut", "n-am avut condiţii", diverse justificări, dar nu s-a produs schimbul. Aici riscurile au fost asumate de grupul antitero al SIE, care se deplasează în cele trei zile în diverse puncte. Ele puteau fi oricând o capcană. În acelaşi timp ne dădeam seama că poate fi şi o verificare a corectitudinii noastre, dacă nu cumva grupul antitero sau - ştim noi că era grupul antitero - dar grupul de militari care se convenise să fie în număr de opt la preluare, dacă grupul de militari nu este cumva urmărit de un grup de intervenţie extrem de puternic care să-i prindă eventual pe răpitori. Au fost zile în care vă pot spune că treceam de la speranţă la disperare şi invers, până pe data de 22 mai, când cei trei cetăţeni români şi însoţitorul lor ne-au fost predaţi într-o operaţiune paşnică, dar periculoasă, care s-a făcut cu supravegherea momentului preluării celor trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor într-un punct dinainte desemnat în Bagdad. A fost o operaţiune extrem de rapidă, pentru că ea a implicat un număr destul de mare de oameni. La ora 13:44, cei trei cetăţeni români şi cetăţeanul american se aflau în deplină siguranţă la sediul Ambasadei României din Bagdad.
Problema cetăţeanului american: având în vedere că-l suspectam de implicare în realizarea aranjamentului, intenţia noastră fermă a fost să-l aducem în România. A trebuit însă - pentru că aeroportul din Bagdad este un aeroport controlat de forţele americane, pentru că noi cerusem încă din data de 22 mai permisiunea de aterizare a aeronavei Hercules, care a sosit pe 22 mai la ora 21:00 -, a trebuit să informăm autorităţile americane - este aşa-numitul "working hostage group", condus de autorităţile americane - că deţinem şi cetăţeanul american şi pe cei trei cetăţeni români. Autorităţile americane ne-au solicitat interogarea celor patru. Nu am fost de acord cu cei trei cetăţeni români. Am fost de acord, conform legislaţiei internaţionale, cu interogarea cetăţeanului american de către autorităţile americane. Interogarea lui Munaf s-a produs în seara de 22 mai într-un loc neutru - nici la Ambasada României, nici la Ambasada SUA - ea urmând să continue a doua zi dimineaţă.
A doua zi dimineaţă, în baza legii, Mohamed Munaf a fost arestat de Poliţia Militară a SUA şi opţiunea noastră a fost să ducem rapid cetăţenii români la avion şi să venim cu ei acasă. Acum suntem în discuţii cu autorităţile americane, în încercarea de a-l aduce în ţară măcar pentru un interogatoriu serios şi pentru confruntări cu Omar Hayssam.
Acesta este filmul pe care vi l-am promis. Nu v-am promis secrete, nu v-am promis decât ceea ce se poate spune. Aş vrea să aveţi convingerea că toată această operaţiune s-a desfăşurat în limitele legii, cu respectarea obligaţiilor statului român faţă de cetăţenii săi. Si vă rog să fiţi convinşi că orice cetăţean român ar fi fost răpit, am fi acţionat la fel. Nu ştiu dacă am fi avut tot atâta succes. Nu ştiu dacă am fi reuşit. Totul depinde de condiţii. Sunt atâtea state care au reuşit şi poate tot atâtea câte nu au reuşit. Aş vrea să subliniez importanţa extraordinară în menţinerea unei atmosfere tolerabile a comunităţii musulmane din România, care a fost capabilă, alături de alte intervenţii, să creeze, după momentul de criză din 27 aprilie, o adevărată avalanşă de declaraţii în favoarea ostaticilor români. Crearea unei atmosfere în care clerul musulman susţinea eliberarea ostaticilor ne-a fost extrem de utilă. De asemenea, Ministerul de Externe, prin intervenţiile şi mesajele duse inclusiv la ministrul de externe al Siriei sau transmise către miniştrii de externe din ţările arabe au fost extrem de utile. Toate aceste elemente au creat o atmosferă care ne-a permis să ajungem la o înţelegere. Le mulţumesc deci tuturor celor care prin efortul lor au făcut ca cei trei cetăţeni români să fie astăzi acasă. Aş vrea să vă mai fac câteva precizări, pentru că intuiesc nişte întrebări, precizări care mi se par extrem de importante.
Da, Omar Hayssam şi Mohamad Munaf sunt implicaţi, Omar Hayssam în iniţierea actului de răpire, Mohamad Munaf în pregătirea lui la Bagdad. Nici unul nu avem nici o declaraţie care să susţină că vreunul din cei trei ziarişti ar fi fost informaţi. Am crezut că o astfel de declaraţie ar putea să facă Mohamad Munaf. După ce a fost reţinut de trupele americane, după ce a fost interogat de ei am trimis şi noi un procuror şi doi ofiţeri anchetatori în Bagdad pentru a-l interoga pe Munaf, care nu confirmă zvonul, aprecierile că vreunul din cei trei cetăţeni români a ştiut că se pregăteşte o răpire. De altfel, interogatoriile luate se află în dosarul depus de Parchetul General la instanţă, pentru a se putea face reţinerea lui Omar Hayssam pe terorism. Ceea ce nu înseamnă că ziariştii români sau cetăţenii români nu au greşit. Au avut un profund dispreţ pentru reguli elementare, dispreţ care dacă s-ar fi răsfrânt pur şi simplu asupra lor era problema lor, dar prin ceea ce li s-a întâmplat şi prin modul cum au evoluat lucrurile au pus statul român într-o situaţie extrem de dificilă, datorită nesăbuinţei. Nu aş vrea să credeţi că-i cert, dar este o realitate.
De altfel, chiar acum avem alţi doi ziarişti cărora ambasada de la Amman le-a propus să nu meargă mai departe către Bagdad, pentru că nu le pot asigura protecţia. Astăzi, maşinile Ambasadei României au fost atacate şi doi militari din structurile de protecţie au fost răniţi. Desi ambasada îşi va lua nişte măsuri în continuare de diminuare a ieşirilor din Ambasadă, cei doi ziarişti de la "Naţional" au decis totuşi să se îndrepte către Bagdad. Avem informaţii că ar face-o, în mod iresponsabil, cu taxiul, de la Amann către Bagdad, sunt vreo 800 de km. Sper ca ceea ce au comunicat prin telefon Ambasadei să nu fie real, cum că au plecat cu taxiul, pentru că au de trecut prin nişte zone în care e greu să treacă un regiment ca să ajungă la Bagdad.
Eu am conştiinţa împăcată. Stiu că unii sunt supăraţi că a reuşit operaţiunea. Eu le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la ea, îi rog cu respect să nu mai construiască scenarii, a fost o realitate a răpirii celor trei ziarişti. De asemenea, îi rog cu respect să înţeleagă că nici un preşedinte, nici un preşedinte, nici un serviciu de informaţii al unui stat nu ar accepta să facă un joc pe viaţa a trei cetăţenii ai statului. Sigur, unii sunt capabili să transfere către autorităţile statului român ceea ce ei ar face.
Eu nu am fost ales ca să fac jocurile pe care le speculează unii pe toate canalele mass-media. Mă întreb care le-ar fi fost reacţia, dacă, Doamne fereşte, măcar unul din cei trei cetăţeni români şi-ar fi pierdut viaţa sau toţi trei. Astăzi nu ştiu cum să denigreze un succes al statului român. Care le-ar fi fost poziţiile dacă ar fi fost un eşec?! S-a întâmplat şi la state mai puternice să fie un eşec.
Aş vrea să mai fac o precizare: cei trei colegi ai dvs. nu au nici o restricţie din partea autorităţilor române să vorbească. Repet, cei trei colegii ai dvs. nu au nici o restricţie din partea statului român, autorităţilor române, să vorbească. Dacă au vreo restricţie au probabil o restricţie de conştiinţă, care ţine de nepunerea în pericol a vieţii altora care sunt şi acum cum au fost ei. Noi nu i-am interogat. S-au făcut foarte multe afirmaţii că instituţiile statului i-au interogat. Autorităţile române îi consideră pe cei trei cetăţeni români parte vătămată. În acelaşi timp, i-am rugat să ne pună la dispoziţie toate informaţiile pe care le au din acest calvar de 55 de zile, lucru pe care, atât cât au putut, atât cât şi-au adus aminte, l-au făcut. Noi le vom cere, dacă nu o vor face din proprie iniţiativă, ca în zilele următoare să se constituie în parte vătămată în mod oficial.
Încă o informaţie pe care cred că trebuie să v-o dăm: în urma aranjamentului cu autorităţile irakiene, în afară de ultima deplasare a procurorilor şi a anchetatorilor la Bagdad pentru interogarea lui Munaf, a mai fost anterior o deplasare a unui procuror şi a doi ofiţeri anchetatori care au anchetat nouă dintre cei reţinuţi. Probabil că în perioada următoare se va face o nouă deplasare pentru culegere de date suplimentare în urma evoluţiilor care au apărut de atunci. Vreau să ştiţi că în calitate de şef al grupului operativ nu acuz pe nimeni, avem doar informaţii, în continuare dosarele de terorism. Documentele şi probele care trebuie administrate într-un astfel de dosar sunt problema Parchetului General, a procurorilor desemnaţi în acest caz şi am convingerea că au cel puţin deocamdată suficiente probe tehnice şi declaraţii olografe pentru a-şi putea duce misiunea.
Fac un avertisment public către medicii care constată bolile grave ale lui Omar Hayssam. Primul lucru care s-a făcut după arestarea lui pe data de 5 aprilie a fost expertizarea medicală cu medici specializaţi. Certificatele lui sunt de om normal, iar cei care îi vor crea condiţii să scape din faţa legii nu pot fi decât nişte oameni care sunt complici, indiferent care le este meseria. Vă mulţumesc mult.
Intrebari:
Cristina Ţopescu, de la PRIMA TV: Dle preşedinte, aţi promis că veţi derula filmul răpirii, aţi făcut-o v-aţi ţinut de cuvânt; aţi promis în acelaşi timp, într-o declaraţie pe care aţi făcut-o în timpul crizei, că veţi deconspira persoanele sau instituţiile care au intoxicat presa română. Vă întreb asta pentru că şi pornind de la aceste intoxicări s-au creat scenarii care i-au implicat pe colegii noştri.
Preşedintele Traian Băsescu: Da. Vă pot spune că cea mai mare parte din răspunsuri trebuie să le daţi chiar dvs., ziariştii, pentru că apăreaţi pe toate posturile de televiziune şi de radio strigându-vă sus şi tare sursele „din surse bine informate, din surse de la servicii de informaţii, din surse de la Bagdad”. Dvs. înşivă v-aţi clamat sursele, într-un program extrem de intens de dezinformare. În ceea ce ne priveşte, pe ce avem dovezi tehnice, este reporterul ANTENEI 1, care a transmis de la Bagdad ce ştia el despre faptul că sunt liberi ziariştii şi că sunt deţinuţi de americani, Mile Cărpenişan. O altă sursă extrem de toxică pe care a trebuit ca pe canalele statului să o îndepărtăm a fost doamna...
Ovidiu Zara: Simona Marinescu.
Preşedintele Traian Băsescu: ...Simona Marinescu, vă mulţumesc mult, a trebuit să intervenim pentru ca dânsa să fie mutată de la Bagdad, pentru că introducea în presa românească un set de informaţii extraordinare. Ca mijloace media, mijloace de intoxicare - şi va trebui, dacă sunt cinstiţi, să ne spună - mijloace majore au fost postul de televiziune ANTENA 1 şi OTV; mijloace majore de intoxicare a populaţiei, clamând despre surse pe care dânşii le deţin. Dacă vor să fie cinstiţi, dacă sunt cinstiţi cu poporul român, să spună sursele care i-au făcut să transmită astfel de informaţii, informaţii care au făcut mult rău. Aş putea să vă spun că în primă fază, în acea campanie furibundă în care vă străduiaţi care mai de care să convingeţi cât de implicaţi sunt propriii dvs. colegi în actul de răpire, Omar Hayssam etc., legând-o de activităţi poate incorecte, cumpărări de maşini sau nu ştiu ce, şi acela a fost un element care i-a făcut pe cei care iniţiaseră şi organizaseră răpirea în fază iniţială să afirme că planul a căzut, că este deconspirat. Nu aţi ştiut mare lucru, dar aţi mers pe piste care au dus la evoluţia nefericită a cazului. Aş putea să vă spun un alt lucru. Nu credem în varianta că Omar Hayssam voia să vină pe cal alb înapoi în ţară şi cu ziariştii. Omar Hayssam vroia să găsească doar motivaţia să plece din România, fără să aibă de gând să se mai întoarcă vreodată. El, de altfel, şi-a predat toate firmele, toată averea, către Munaf, pentru Munaf era extrem de important să revină, de aceea a şi suportat statul la beci, pentru că miza lui era infinit mai mare, aceea de a se întoarce credibil în ţară, pentru că este cel pe numele căruia s-a transferat averea, cea mai mare parte a averii lui Omar Hayssam - el, soţia dânsului şi, de asemenea, doctorul Yassin, un alt beneficiar, dar un beneficiar cinstit al transferurilor de avere.
ANTENA 1, Sorina Matei: Dle preşedinte, aş vrea să vă întreb, dvs. ne-aţi spus că mobilul lui Omar Hayssam era să plece din ţară. Aş vrea să vă întreb, Omar a fost monitorizat de mult timp de serviciile secrete româneşti. Aş vrea să vă întreb cât au ştiut serviciile secrete despre această plecare şi dacă credeţi că autorităţile române au o responsabilitate în acest sens, nu numai ziariştii, pentru că ziariştii au spus că au informat şi ambasada, şi MAE.
Preşedintele Traian Băsescu: Doamnă, de la a informa până la a face ce trebuie e mare lucru. Ziariştii pot să spună, noi avem probe că nu am avut comportamentul normal pentru o zonă de război şi nu au respectat regulile zonei de război.
Sorina Matei: Mă scuzaţi, este întrebarea pe care şi-o pune şi Ovidiu Ohanesian, dacă au ştiut de ce nu au făcut-o înainte.
Preşedintele Traian Băsescu: Eu vă dau un răspuns. Din păcate, nu au ştiut. Deci nu au avut informaţii că Omar Hayssam pregăteşte sau iniţiază, pentru că pregătirea s-a făcut în Irak, de la sosirea din 23 martie a ziariştilor, până pe 28 martie. Sigur, a fost o pregătire superficială, lucru care s-a văzut, dar serviciile de informaţii nu au avut informaţia că Omar Hayssam iniţiază o astfel de acţiune. Vă pot spune că Omar Hayssam s-a aflat în monitorizarea SRI până în luna octombrie, când dosarul Omar Hayssam a fost predat Parchetului General. Din acel moment, SRI a suspendat, conform legii şi regulilor, monitorizarea, aceasta trecând în responsabilitatea Parchetului General, cu instituţiile care aveau sarcini eventual. Dar nu există - s-au luat toate înregistrările de pe telefoanele cunoscute ale lui Omar Hayssam şi nu s-a ivit, nu a apărut nici măcar o frază care să indice că ar exista intenţia organizării acestui act. Este şi greu. La Omar Hayssam s-au găsit cinci telefoane. Erau cunoscute a exista doar două telefoane, care au fost în supraveghere. Nu mai vorbim despre faptul că oricare dintre noi poate cumpăra cartele CONNEX GO şi să vorbească cât vrea neascultat de nimeni, pentru că nimeni nu ştie numărul de telefon; ORANGE sau CONNEX GO sau ce vreţi dvs.! Oricine poate cumpăra cartele al căror număr nu este cunoscut nimănui. Chiar era aşa, oarecum greu de suportat ideea că oameni care, ştiu foarte bine, îşi cumpără şi ei cartele de pe la toate chioşcurile, cartele pentru telefoane, care spuneau "Cum, dacă a fost monitorizat, nu l-au interceptat!". Păi, sunt atâtea posibilităţi să îţi cumperi cartele de care nu ştie nici vântul, nici pământul! Nu mai spun, firma! Mai mult decât atât, este greu de presupus că un astfel de act se iniţiază discutând la telefon. Probabil, Omar a discutat cu Munaf la iarbă verde, la... oriunde; aşa ceva îmi este greu de crezut că se discută pe telefoane, fie ele şi cu cartele Orange sau Conex go sau de care vreţi. Vă rog.
Mădălina Ilinca, B1 TV: De ce aţi ales să trimiteţi un sirian în Bagdad, mă refer aici la doctorul Yassin, şi care este implicarea Siriei în eliberarea celor trei jurnalişti, având în vedere că, chiar ministrul de externe, Ungureanu, a făcut o vizită fulger în Siria? Vă mulţumesc.
Preşedintele Traian Băsescu: Vă mulţumesc pentru întrebare.
Ovidiu Zară, Curentul: Eu sunt jurnalist de investigaţii şi mi-a sărit în ochi un lucru. Dvs. aţi afirmat în prezentarea făcută că jurnaliştii au fost mutaţi din cel puţin o locaţie într-altă locaţie, deci au existat două locaţii.
Preşedintele Traian Băsescu: În două locaţii au stat.
Ovidiu Zară: Bun. In prima locaţie, primele imagini prezentate, am văzut acele cuverturi de care s-a făcut atât tam-tam, în ultima înregistrare pe care noi am avut ocazia să o vedem în premieră la dvs. aici, au apărut din nou acele carpete buclucaşe, cum explicaţi?
Preşedintele Traian Băsescu: Nu ştim dacă sunt aceleaşi sau altele, e greu de spus că sunt aceleaşi...
Ovidiu Zară: ...pentru că în cea de-a doua locaţie unde ei au fost filmaţi cu o Cameră H 8, mi-a spus Sorin ...
Preşedintele Traian Băsescu: Să ştiţi că este o mare diferenţă; în prima locaţie au stat într-o cameră normală, în al doilea au cam stat sub pământ, ei nu sunt filmaţi în locaţia în care au stat.
Ovidiu Zară: Am înţeles, dar apar tot acele carpete.
Preşedintele Traian Băsescu: E greu să spunem că sunt aceleaşi, poate seamănă, e cu totul altceva.
Ovidiu Zară: şi aş vrea să vă mai pun o singură întrebare.
Preşedintele Traian Băsescu: Am repetat şi noi, şi tricourile şi carpetele...
Ovidiu Zară: ... faptul că s-a produs o anumită intoxicare, dvs. aţi afirmat la un moment dat că a fost o intoxicare mai mare decât în 1989.
Preşedintele Traian Băsescu: Da, eram şi exasperat de ea.
Ovidiu Zară: Cum explicaţi totuşi faptul că o acţiune secretă, derulată de serviciile de informaţii, care a eşuat, în jurul datei de 3 am înţeles, da?...
Preşedintele Traian Băsescu: Greşit.
Ovidiu Zară: ...a ajuns la un moment dat în presă - deci un zvon a fost, a răsuflat de undeva, de pe o cale oficială şi s-a ştiut de faptul că acea acţiune ar fi fost un succes şi că ziariştii urmează să vină în ţară, pentru că nimeni dintre noi, jurnaliştii, nu ave de unde să ştie...
Preşedintele Traian Băsescu: ... nu a fost ... haideţi să discutăm. Eu vă respect foarte mult, ca ziarist, şi am venit cu date absolut reale, dar foarte adevărat, nu sunt complete. Nu a ştiut nimeni despre acea operaţiune din 3 mai şi nu a fost un eşec al serviciului, a fost un eşec al preluării. Deci, haideţi să o aşezăm unde trebuie, a fost justificată de cei care-i deţineau, că nu s-a putut, probabil ştiţi că pe 3 mai a început o adevărată nebunie la Bagdad, a fost ziua în care în Parlamentul irakian a fost desemnat noul guvern, au fost măsuri extrem de dure de securitate, dar în acelaşi timp şi extrem de multe atentate. Din 3 mai au ţinut-o până prin 12 mai, deci, ar exista circumstanţe a imposibilităţii executării schimbului pe data de 3 mai. Cum la fel de bine putem să apreciem că a fost un test pe care răpitorii l-au făcut, pentru a constata dacă autorităţile române sunt serioase, dacă pentru ei este vreun pericol sau nu. Lucrurile sunt mai complicate decât par. Noi, în momentul de faţă, nu ştim dacă să luăm de bun ce ne-au spus negociatorii răpitorilor, adică 'nu am putut să-i aducem', sau să considerăm că a fost un test. Dacă a fost un test, mulţumesc lui Dumnezeu că am avut inspiraţia să ducem o acţiune care le-a consolidat încrederea că pot continua negocierile cu noi. Mulţumesc.
Anca Grădinaru, EUROPA FM: Domnule preşedinte, dacă îmi permiteţi, aş vrea să ne spuneţi dacă înlocuirea adjunctului şefului Serviciului Român de Informaţii, la câteva zile după răpire, are legătură cu această acţiune; de asemenea în acest context ...
Preşedintele Traian Băsescu: ... nu are, dar mai schimbăm lumea.
Anca Grădinaru: În acelaşi timp Omar Hayssam nu a mai fost interceptat după momentul predării dosarului la Parchet. Si Parchetul poate cere monitorizarea.
Preşedintele Traian Băsescu: Nu, doamnă. Nu a mai fost interceptat de SRI. El a continuat să fie interceptat, dar nu de SRI, chiar dacă s-a utilizat tehnica SRI, dar la cererea altei instituţii şi înregistrările mergeau la altă instituţie decât la SRI.
Anca Grădinaru: Si îmi cer scuze, ne-aţi dat o informaţie nouă, câţi militari sunt răniţi, în ce stadiu se află ei?
Preşedintele Traian Băsescu: Doi. Unul este uşor rănit. Înainte să intru în această întâlnire revenise la ambasadă. Cel de-al doilea a fost operat, e la pulpă, amândoi sunt la picior răniţi, cel de-al doilea este operat şi probabil mâine va fi trimis pentru convalescenţă la ambasadă. Este operat într-un spital militar american.
Anca Grădinaru: Deci, doar doi militari răniţi...
Preşedintele Traian Băsescu: Doar doi militari răniţi. S-a produs un atac asupra maşinilor ambasadei care duceau curierul diplomatic la aeroportul din Bagdad, astăzi, şi nu vreau să-l leg de nimic altceva, dar este prima dată când convoiul Ambasadei României este atacat. De aceea fac la dvs. un apel extrem de călduros: Nu vă duceţi la Bagdad dacă nu aveţi treabă!
Ramona Drăghici, ziarul "Gardianul": Aţi afirmat că sunteţi în discuţii cu autorităţile americane în încercarea de a-l aduce înapoi în România pe Munaf. Dacă ne puteţi spune care este stadiul acestor discuţii, aţi primit un răspuns afirmativ şi e o chestiune de timp sau...
Preşedintele Traian Băsescu: Nu, încă nu avem un răspuns. Încercăm să obţinem aducerea lui în ţară pentru confruntare cu Omar Hayssam.
Camelia Spataru, PRO TV: Domnule preşedinte, ne-aţi prezentat cele trei variante, cele trei oferte făcute de răpitori. Erau retragerea trupelor române din Irak, cei 20 de militari predaţi şi schimbul de ostatici. Cum primele două au căzut, putem să tragem concluzia că ultima variantă a fost cea reală?
Preşedintele Traian Băsescu: Greşit.
Camelia Spataru, PRO TV: Bun. Si încă o singură întrebare: de ce au cerut autorităţile americane să-i interogheze pe cei patru la eliberare, inclusiv pe cetăţenii români?
Preşedintele Traian Băsescu: Ei au făcut o solicitare politicoasă, cu care noi nu am fost de acord. Pentru situaţia operativă din Irak este extrem de importantă orice informaţie a unor oameni care au stat ostatici la o grupare care i-a răpit. Însă au fost, de asemenea, la fel de înţelegători, dacă nu am fost de acord, să nu forţeze lucrurile, dar şi-au exercitat dreptul de a-şi ţine cetăţeanul american pentru interogatoriu într-o unitate militară.
Camelia Spataru, PRO TV: Dar un schimb s-a făcut. Aţi spus de schimb de două ori, aţi pomenit "schimb"!
Preşedintele Traian Băsescu: Doamnă, cine ştie ce am schimbat doamnă?
Reporter: Domnule preşedinte, s-au făcut /.../ legate de implicarea unui ofiţer MApN în obţinerea de vize...
Preşedintele Traian Băsescu: Nu. Este o intoxicare. Noi am discutat inclusiv cu domnul ambasador al Irakului. A fost un lucru de care s-a prevalat Munaf, spunând că este o delegaţie care pleacă în numele MApN şi de aici a apărut toată povestea, că un ofiţer MApN i-ar fi însoţit la ambasadă. Nu este adevărat, nici un ofiţer MApN nici nu a dat telefon, nici nu i-a însoţit la ambasadă. Eu vă doresc o seară plăcută...
Reporter: Ştiţi ceva de Florence Aubenas?
Preşedintele Traian Băsescu: Am marea rugăminte la dvs. să luaţi lucrurile aşa cum sunt, pentru că aşa cum vi le-am prezentat sunt. S-ar putea, cu toată grija pe care am avut-o de a nu crea contradicţii în expunere, să nu vi se lege câte ceva, acolo să ştiţi că lipsesc lucruri care nu se pot spune. Si poate că e timpul să avem încredere în instituţiile statului român.
Reporter: Aţi angrenat pe acele unitãţi de la UM 0962 care l-au monitorizat pe Omar Hayssam înainte de răpire şi care trebuiau să ştie ce urmează?
Presedintele Traian Băsescu: Cred că destul de mult. S-au deplasat foarte mulţi ofiţeri, s-au cumpărat informaţii, s-au deplasat mijloace. O operaţiune scumpă, dar nu cred că poate fi comparată cu viaţa unui om. Dacă dvs. aveţi preţ pentru ea, spuneţi-mi-l, să ştiu la cât preţuiţi românii. Pentru mine nu au preţ. Vă doresc o seară plăcută. La revedere.”
--------------------------------------------------------------------------------------
TRAIAN BASESCU: Bună seara. Aşa cum v-am promis acum circa două săptămâni, astăzi o să încerc să vă prezint un film al răpirii, o succesiune a unor acţiuni strict în zona în care nu se aduce atingere intereselor statului.
Pe data de 28 martie, după cum ştiţi, are loc răpirea unui grup de trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor, la Bagdad. Răpirea are loc în zona denumită Zona Universităţii şi s-a produs în jurul orei 19:30, după schema pe care mulţi dintre dumneavoastră deja aţi publicat-o.
La acel moment mă aflam în avion, revenind dintr-o deplasare în Irak şi Afganistan, unde inspectasem trupele româneşti dislocate în aceste două ţări în cadrul Forţelor multinaţionale. Am fost informat despre eveniment în jurul orei 20:00 de ministrul de externe şi în discuţie i-am cerut să alerteze imediat toate structurile statului şi să contacteze aliaţii. Am cerut punerea în mişcare a operaţiunilor de cooperare între serviciile româneşti şi serviciile de informaţii străine, în scopul culegerii rapide de informaţii cu privire la soarta celor trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor. Între timp, în baza dispoziţiilor pe care le-am dat, în jurul orei 20:00, la Ministerul de Externe s-a format o celulă de criză care a început să lucreze în jurul orei 21:10, celulă de criză la care au participat alături de ministrul de externe, delegaţi ai serviciilor de informaţii. În principal, este vorba de SIE, SRI şi Direcţia de Informaţii a Armatei.
Am aterizat la Bucureşti în jurul orei 0:35, in data de 29 martie, şi am convocat imediat şefii serviciilor de informaţii la Cotroceni. În aceeasi zi, am avut trei întâlniri în care am stabilit modalităţile de lucru. Încă de la prima întâlnire, din cursul nopţii, am cerut contactarea serviciilor omologe pentru a primi informaţii cu privire la modul cum s-a acţionat în situaţii de cetăţeni răpiţi în alte ţări.
Vă pot spune că până seara primisem informaţii de la toate serviciile aliate care se confruntaseră cu astfel de situaţii. Mai mult decât atât, primisem informaţii şi de la servicii din zona ţărilor arabe, care s-au arătat disponibile să ne sprijine în găsirea unui mod de operare. Concluziile care au fost trase în urma primirii informaţiilor legate de soluţionarea pozitivă sau uneori negativă a cazurilor de răpire, în mod deosebit a cetăţenilor occidentali, ne-au arătat încă din prima zi că nu există o reţetă. Nici una din soluţiile adoptate nu putea să fie considerată o soluţie obligatoriu de urmat pentru obţinerea succesului.
Am desprins însă prin grupul de analiză constituit la Cotroceni, în afara grupei operative sau a ceea ce dumneavoastră aţi denumit “Celula de criză”, un grup de analiză format din analişti ai tuturor serviciilor de informaţii care aveau misiunea să proceseze informaţiile primite în timp real şi să le pună în puzzle-lul informaţional care venea din toate direcţiile şi de la toate serviciile. Această concluzie ne-a făcut să ne îndreptăm către trei soluţii, selectând din soluţiile care au fost aplicate. Cele trei soluţii pe care le-am adoptat ca fiind posibile, soluţii de rezolvare cu succes a crizei ostaticilor, au fost: construcţia unui canal religios, construcţia unui canal de contact al statului şi construcţia unui canal privat rezervat familiilor. Nu fac un secret din a vă spune că într-un fel sau altul aveam informaţii de pe toate trei şi, de asemenea, instrucţiunile de operare se dădeau pe toate trei, dintr-un singur punct.
În acelaşi timp ne-am dat seama că trebuie să construim o atmosferă favorabilă în lumea musulmană. Acestea au fost unele dintre cele mai importante concluzii ale primei zile de funcţionare a grupului operativ şi a grupului de analiză care funcţiona la Cotroceni.
Mecanismul pe care a funcţionat grupul operativ a fost urmatorul: celulă de criză sau grupul operativ avea în structură, tot la Cotroceni, grupul de analiză (cu analişti ai tuturor serviciilor, inclusiv Direcţia de Informaţii a Ministerului de Interne şi la fiecare serviciu de informaţii funcţiona un alt grup de analiză) care procesa informaţiile culese pe fiecare serviciu şi le transmitea grupului operativ de la Cotroceni. Acesta avea misiunea să suprapună informaţiile culese pe toate canalele. Tot în data de 29 martie s-a stabilit, pentru că era important să creăm o atmosferă propice în lumea musulmană, că trebuie să operăm simultan, să încercăm să construim trei canale, unul al statului, unul pe canal religios şi unul privat, care să se adreseze direct familiilor.
In afară de aceste decizii s-a luat şi decizia, extrem de importantă şi luată foarte prompt, de a mări masiv capacitatea de culegere de informaţii din teritoriul irakian. Acest lucru a însemnat deplasări de cadre specializate în culegere de informaţii pe toate structurile de informaţii ale statului român. Ca să nu existe confuzii, cele trei structuri care au primit misiuni de creştere a capacităţii de culegere de informaţii au fost: SIE, SRI şi Direcţia de Informaţii a Armatei, care a răspuns cel mai prompt prin reorientarea misiunilor structurilor de informaţii pe care le avem în Irak. Ulterior, au fost deplasaţi în următoarele zile ofiţeri de informaţii, aş spune acomodaţi cu lumea arabă, crescând capacitatea de culegere de informaţii din acea zonă. În ziua de 29 se mai întâmplă un lucru important. La ora 16:30, între 16:30 şi 17:00, la consilierul pe probleme de securitate, domnul general Degeratu s-a prezentat Omar Hayssam şi Yasim Mohamad cu solicitarea să plece în Irak pentru a încerca să ajute la eliberarea ostaticilor. La ora 20:50 l-am primit eu numai pe Yasim Mohamad şi în aceeaşi seară a plecat către Bagdad, având misiunea să contacteze autorităţile irakiene în primul rând, Ministerul de Interne. Tot în data de 29 aprilie se mai produce un lucru important. Deşi nu l-am primit pe Omar Hayssam, acesta îl însoţeşte la aeroport pe Yasim Mohamad pentru avionul TAROM de Amman şi la plecare de la aeroport face declaraţii că el este dispus să plătească 4 milioane de dolari pentru recuperarea celor trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor. În acel moment, Omar Hayssam nu ştia un lucru. La ora 9:15 dimineaţa, structurile statului interceptaseră o convorbire telefonica. A fost sunat din Bagdad, dar pe o cartelă Connex, care a fost identificată imediat. Comunicarea i s-a făcut la ora 9:15, respectiv că aventura costă 4 milioane şi el a început să defileze cu ea public. Era o cartelă cu numărul 0742, cea de pe care se sunase, şi a fost identificată imediat. Cel care a sunat a plecat cu ea din România şi a sunat de la Bagdad (utilizand transmisie catre operator roman in sistem voce peste Internet – voice over IP). În acel moment, la cea de-a două şedinţă, care s-a făcut în jurul orei 13:00, s-a luat tot dosarul Omar Hayssam, relaţiile lui, atât cât fuseseră controlate de structurile de securitate ale statului, şi s-a creat un mare indiciu, care ne obliga să avem în vedere să ne punem câteva întrebări în mod deosebit: de ce a fost sunat Omar Hayssam şi cum o cartelă Connex a ajuns la Bagdad şi se sună de pe ea la 9:15, deci la circa 12 ore, 14 ore după răpirea celor trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor? În acel moment, suspiciunile noastre cu privire la o operaţiune de care nu este străin Omar Hayssam au început să prindă contur.
Pe 30 martie primim primul semnal, atât de discutatul semnal legat de neprofesionalismul răpitorilor. Nu noi am făcut comentariile, ci vă aparţin. Ce nu se ştia, şi apucasem să fim noi informaţi, era că Munaf încercase să-i „cazeze” pe ziarişti la o cunoştiinţă de-a sa, care îi datora 5.000 de dolari şi, în schimbul datoriei, Munaf i-a cerut să ţină în casă, la un moment dat, pentru o perioadă de 5-6 zile sau 5-7 zile un grup de patru persoane, trei români şi un irakian cu cetăţenie americană. A fost puţin ghinionist pentru că cetăţeanul irakian fusese student în România. Documentele din dosarul cauzei stau mărturie culegerii acestor informaţii. Ele nu sunt probe - vreau să facem foarte clar deosebirea între informaţie şi probă - dar era informaţie. Refuzat de fostul student român, Omar Hayssam decide ca prin cunoştinţe, rude să ducă la îndeplinire programul de simulare a răpirii şi de creare a alibiului pentru Omar Hayssam ca să plece în Irak să aducă ziariştii. Se pare că cei la care au apelat, deşi apropiaţi lui, erau totuşi departe de a fi nişte oameni foarte bine instruiţi în astfel de operaţiuni. Aşa că, la rându lor, apelează la asistenţă tehnică din partea unei celule mult mai bine puse la punct din punct de vedere al organizării răpirilor. Se realizează răpirea, dar nu se mai realizează în condiţiile în care Omar Hayssam sperase că se poate realiza, printr-o soluţie sigură, în casa unui cetăţean care nu era implicat în acte de răpire sau de terorism. Aceasta este explicaţia pe care noi o dăm reacţiei pe care au avut-o răpitorii, care cer să se spună foarte clar că ei nu au revendicări materiale. Mesajul din data de 30.03.2005, făcut public de Al Jazzeera la ora 23:00, în jurnalul de ora 23:00, exact asta spune prin vocea lui Marie Jeanne. În perioada următoare apar fotografii, de data aceasta cu cei trei cetăţeni români, preluate şi de noi de pe Reuters, cum de altfel le-a preluat toată ţara, şi cu aspectul ceva mai întunecat decât cel din 30 martie.
Pe data de 3 aprilie îl primesc din nou pe Omar Hayssam, pentru că îl mai primisem şi în 1 aprilie. El a avut trei primiri la mine - pe data de 1 aprilie l-am primit, între 21:00 şi 21:50, şi pe data de 3 aprilie, între 14:15 şi 15:10. De fiecare dată, apelul lui a fost să îl las să plece la Bagdad, pentru că este singurul care îi poate aduce. Din păcate, apelurile lui erau fără sens, pentru că el avea restricţie de ieşire din ţară. Urmare a anchetelor Parchetului General, nu putea să părăsească în mod legal România. Si-a dat seama că este filat şi numai o aprobare de foarte sus putea să-i permită ieşirea din ţară. În acelaşi timp, noi aveam cele mai serioase suspiciuni că Omar Hayssam mai controlează situaţia. Mai mult decât atât, primisem informaţia că ziariştii nu se mai află în prima locaţie, încă din data de 1 aprilie.
Tot pe data de 3 aprilie, pentru că pe 1 aprilie i-am spus: "Dacă vrei să trimiţi pe cineva care nu are restricţii de plecare la Bagdad, poţi să trimiţi, dar tu nu pleci" - l-a trimis pe fratele lui la Bagdad. Acesta a ajuns pe data de 3 la Bagdad, unde a fost contactat de un om de-al nostru încă de la sosire. Fratele lui Omar Hayssam este interogat de la sosire de poliţia irakiană şi spune cu cine trebuia să ia legătura, în conformitate cu instrucţiunile primite de la Omar Hayssam. Declaraţiile lui se află în dosar. Din acel moment încep arestările la Bagdad, arestări care încep să demonteze prima grupare care îi răpise.
A fost tot timpul o întrebare publică: de ce autorităţile române l-au arestat pe Omar Hayssam? De ce autorităţile române - dacă nu aţi ştiut - au furnizat primele informaţii pentru ca autorităţile irakiene să poată să îi urmărească pe cetăţenii pe care noi îi suspectam? Răspunsul este simplu: aveam informaţii că nu mai controlează situaţia şi atunci ne interesa să obţinem informaţii de la cei care răpiseră iniţial cetăţenii români. De la primele declaraţii ale cetăţenilor arestaţi pe 4 aprilie, a cetăţenilor irakieni, am avut confirmarea implicării lui Omar Hayssam. Sigur, în acelaşi timp, nu aveam certitudinea, aveam doar informaţii - şi informaţiile nu înseamnă întotdeauna certitudine - că Omar Hayssam nu mai poate influenţa lucrurile în Bagdad în ceea ce priveşte soarta celor trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor. Si atunci, în baza informaţiilor primite de la autorităţile irakiene, care confirmau că Omar Hayssam fusese iniţiatorul răpirii cetăţenilor români, procurorul general a considerat că sunt elemente care să meargă înspre arestarea şi izolarea lui Omar Hayssam. Lăsat în libertate, ne-a fost frică să nu poată influenţa o măsură capitală pentru cei trei cetăţeni români. Chiar dacă suspectam pierderea controlului de către Omar Hayssam, nu puteam avea certitudinea că în schimbul promisiunii transferului unor sume importante de bani, din altă ţară decât din România, Omar Hayssam nu ar fi cerut lichidarea celor trei cetăţeni români. Din acest motiv, a fost acel comunicat din 5 aprilie, în care, în mod cert, Preşedinţia nu ar fi trebuit să dea un comunicat cu privire la arestarea lui Omar Hayssam, dar am dorit să facem public faptul că există o suspiciune asupra lui Omar Hayssam. Acest lucru ne-a ajutat ulterior, sau am considerat noi că este de natură în primul rând să prevină orice acţiune a lui Omar Hayssam îndreptată împotriva cetăţenilor români şi a însoţitorului lor, pentru că ni se părea posibil, chiar dacă avea o doză redusă, ca acesta să poată merge la lichidarea ziariştilor români, singura şansă pentru el să nu se afle despre faptul că acţiunea a fost iniţiată, propusă şi financiar susţinută de el.
Între timp - şi asta v-o spun ca un lucru neimportant - încă din data de 30 aprilie, am reuşit să intrăm în contact cu o persoană care susţinea că ar putea să mijlocească eliberarea ziariştilor. Ea s-a dovedit o persoană care nu era în legătură cu cei care îi deţineau şi mai ales cu cei care i-au deţinut începând cu data de 1 aprilie.
Pe data de 3 aprilie însă, reuşim să găsim un alt canal, pe canalul de stat, cel al serviciilor, prin care ni se face ulterior, în data de 5 aprilie, proba că cel cu care discutam era într-adevăr în măsură să probeze că are contact cu gruparea. Aceasta este prima înregistrare audio, proba din 5 aprilie, care nu a fost dată niciodată publicităţii. Înregistrarea ni s-a transmis cu vocea lui Marie-Jeanne, dar avea două mari probleme. Unu: era o înregistrare care nu ni s-a transmis imprimată pe o casetă, ci pe telefon, iar noi nu am avut certitudinea că este vocea lui Marie-Jeanne, până când nu s-a făcut analiza în laboratoarele unuia din serviciile româneşti de informaţii. Într-adevăr, vocea era a lui Marie-Jeanne şi aveam certitudinea, începând cu data de 5 aprilie, că cel care se află în contact cu noi este în contact şi cu gruparea răpitorilor, cei care îi deţineau, după data de 1 aprilie.
În perioada 6-9 aprilie, datorită declaraţiilor pe care le făceau cei arestaţi în primul eşalon şi care făceau parte din prima grupare, cea cu care Munaf aranjase răpirea, arestările continuă.
Pe 9 aprilie, contactul nostru, cel care ne făcuse în data de 5 aprilie proba că îi deţine şi care ne dăduse 4 zile în data de 5 aprilie ca să facem o declaraţie că ne retragem trupele din Irak, revine, pe 9 aprilie şi constatând că nu se face nici o declaraţie politică a Guvernului României, îşi manifestă nemulţumirea. Nu aş vrea să citiţi câte o astfel de discuţie care durează şi câte 20 de minute, să vedeţi duritatea limbajului uneori şi alteori calitatea excepţională de negociator a negociatorului nostru, care îi mai cere să nu ia nici o măsură împotriva cetăţenilor români şi a însoţitorului lor.
În acelaşi timp, persoana de contact din partea răpitorilor sau negociatorul din partea răpitorilor ne propune un schimb extrem de spectaculos: să dăm 20 de militari români din contingentul dislocat în Irak în schimbul celor trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor. Sigur, probabil dacă cineva ar avea acces la stenograma, la imprimare, la înregistrarea acestor negocieri ar putea să aibă orice fel de suspiciune, dar pentru noi era esenţial să câştigăm timp. Negociatorul s-a angajat să transmită la Bucureşti noua ofertă, care ne dădea timp în continuare. Pe 12 aprilie - eu redau doar momentele care într-un fel sau altul, în grupul operativ pe care îl conduceam, creau tensiune şi criză, cu certitudine fără a putea să fiu capabil să vă transfer acum emoţia şi tensiunea deciziilor în acele momente - negociatorul răpitorilor solicită un răspuns la variantele de răscumpărare cerute, care însemnau anunţul de retragere a trupelor din Irak, eliberarea unor prizonieri irakieni sau punerea la dispoziţie în schimbul celor trei cetăţeni români a 20 de militari din contingentul românesc dislocat în Irak, alternative propuse pe data de 9 aprilie. Ameninţarea era că va recurge la decapitarea „băiatului înalt”. Sigur, l-am identificat imediat pe Sorin Mişcoci.
Pe 13 aprilie, negociatorul răpitorilor revine cu oferta fermă de a renunţa la planul iniţial prin care ne cerea anunţarea retragerii trupelor, dar cere ferm să se predea grupării pe care o reprezintă 20 de militari români.
Pe 14 aprilie, au loc noi arestări la Bagdad, arestări de irakieni făcând parte din prima facţiune a răpitorilor, ca urmare a celor descoperite de autorităţile irakiene în interogatoriile celor deja arestaţi.
Pe 17 aprilie punctul esenţial al poziţiei negociatorului român a fost solicitarea unei probe de viaţă. Negociatorul din partea grupului de răpitori solicită ferm schimbul pentru 20 de soldaţi români din contingentul dislocat în Irak.
Pe 19 aprilie, noi propunem contactului nostru, negociatorului din partea grupării de răpitori, ca România să deplaseze un volum ridicat de ajutoare pentru cetăţenii aflaţi în zona de jurisdicţie a trupelor române. Tot atunci intervine şi o criză de neîncredere între cele două părţi, criză de neîncredere pe care noi o resimţim din modul în care negociatorul răpitorilor abordează problemele în discuţie şi ne suspectează că suntem în colaborare cu autorităţile irakiene pentru arestarea unor irakieni.
Pe 21 aprilie intervine partea dură a jocului negociatorului. Negocierea este tot timpul în joc, până la urmă - nu vreau să fie tratată expresia cu uşurinţă. Negociatorul răpitorilor ne cere să urmărim pe Internet în cursul serii decapitarea unuia dintre cei trei ostatici români. Răspunsul negociatorului nostru, în 21 aprilie, este să nu treacă la decapitare pentru ca noi avem o problemă în urma căreia s-ar putea să adoptăm una din soluţiile solicitate, dar nu avem proba că cei trei cetăţeni români şi însoţitorul lor trăiesc.
Pe 22 aprilie vine proba, prompt, dar o probă care a creat o tensiune extraordinară în opinia publică românească. Ea se constituia însă în dovada de viaţă pe care noi o solicitam şi acesta era mesajul pe care noi încercam să-l dăm şi jurnaliştilor, şi opiniei publice din România că, sigur, imaginile, aşa cum au fost filmate, sunt impresionante, dar ele pentru noi aveau o valenţă deosebită, probau că cei trei cetăţeni români sunt în viaţă. În 22 aprilie, pentru prima dată gruparea s-a şi identificat: Muhad bin Jabal. Ni se dau patru zile pentru anunţul de retragere a trupelor române din Irak, în caz contrar, la patru zile, deci pe 26 aprilie, ziariştii urmând să fie executaţi.
Pe data de 26 aprilie răpitorii declanşează o campanie extraordinară de creare a tensiunii, deci când se împlineau cele patru zile şi noi nu avusesem reacţie. Domnul director Dan Dumitru, de la Prima TV, a primit un mesaj audio de la răpitori. Aceştia i-au solicitat expres să multiplice mesajul şi să-l distribuie întregii mass media româneşti. Atunci am considerat că este necesar în primul rând să discut cu domnul director Dan Dumitru şi să invit mass media, care putea reacţiona imediat, adică radiouri şi televiziuni, pentru a încerca să-i conving să nu accentueze presiunea publică. M-am bucurat să constat că cei mai mulţi dintre responsabilii de ştiri din mass-media românească au înţeles să ne dea acea mână de ajutor.
Constatând că nu există reacţie din partea mass-media româneşti - şi aici sigur, vor fi destule ironii, 'de unde au ştiut, ştiau ei ce este în ţară', ştiau foarte bine ce e în ţară - răpitorii au anunţat prelungirea cu 24 de ore a termenului limită, condiţionând acest lucru de anunţul de retragere a trupelor româneşti din Irak. Din păcate, seara apar aceste teribile imagini cu apelul la retragere sau uciderea lui Sorin Mişcoci şi a însoţitorului lor american. Noi am înţeles foarte bine, având în vedere că răpitorii ştiau ce transmit la Al Jazeera, ca se urmărea dublarea efectului imaginilor de la Al Jazeera cu un efect mediatic intern extrem de puternic, dar mai obţinusem 24 de ore.
Pe 27 aprilie, la ora 11:30, pe fondul teribilei tensiuni publice create, am convocat grupul operativ pentru a lua decizii de care depindea practic nu numai soarta ostaticilor, ci şi politica externă a statului român şi siguranţa cetăţenilor lui. Am făcut o analiză cu specialiştii de care dispuneau serviciile de informaţii şi am convocat Consiliul Suprem de Apărare a Ţării pentru a-i propune soluţia pe care o consideram viabilă. Decizia a fost aceea că statul român nu va ceda şi nu-şi va modifica opţiunile de politică externă şi angajamentele asumate în plan internaţional sub nici un fel de presiuni şi ca atare nu vom da curs revendicărilor de natură politică. Imediat după şedinţa CSAT din 27 aprilie, am cerut familiilor celor răpiţi, reunite la Palatul Cotroceni pe parcursul celor 5 zile, să continue să aibă încredere în demersul autorităţilor. La ora 18:00, ora României, ultimatumul expira.
Vă mărturisesc că în raport cu tensiunea creată decizia a fost extrem de grea, ştiam că nimic şi nimeni nu justifică sacrificarea unor vieţi omeneşti. În acelaşi timp, dincolo de principii, în adoptarea unei soluţii corecte, am beneficiat de informaţii, de o informaţie, asta era marea lacună a informaţiei, că totuşi nu vor trece la executare cu toată presiunea mediatică formidabilă ce fusese creată.
În 27 aprilie, în urma înţelegerii anterioare cu negociatorul din partea răpitorilor, am încercat contactarea imediată după ora 18:00. Cei doi negociatori se înţeleseseră că, după ora 18:00, la expirarea ultimatumului, se vor auzi pentru a indica site-ul pe care să vedem efectele. Tot în data de 27 aprilie, noi am făcut o solicitare publică Consiliului Înţelepţilor Musulmani din Irak pentru intervenţie, pentru implicare în eforturile de recuperare si eliberare a ostaticilor români.
In discuţia din 26 aprilie se stabilise, că la expirarea ultimelor 24 de ore, deci la 18:00, se vor reauzi pentru a indica site-ul de pe care să ia imaginile cu care ne ameninţase negociatorul răpitorilor. Vă pot spune că nu s-a reuşit contactarea, ceea ce pentru noi era un semn bun.
Pe 28 aprilie, negociatorul român insistă să se dea o probă de bunăvoinţă şi cerem eliberarea lui Marie-Jeanne pe un fond religios bine analizat cu oameni care cunosc lumea arabă şi tratamentul religios care se dă Fecioarei Maria. Tot pe 28 aprilie, de data aceasta neavând confirmarea că răpitorii au trecut la acţiunea de ucidere a vreunuia sau a tuturor ostatecilor, decidem să-l informăm pe negociatorul din partea răpitorilor că puterea de la Bucureşti refuză anunţul oricărui plan de retragere a trupelor româneşti din Irak. Aveam nevoie să eliminăm acest subiect de negociere pentru a putea plasa negocierea în alt palier. Începând din 28 aprilie, după expirarea ultimatumului, am hotărât activarea atât a canalului privat, cât şi a canalului de negociere a clericilor musulmani deoarece 28 aprilie ne-a alertat foarte mult pentru că nu reuşeam să mai contactăm partenerul de negociere din partea grupului de răpitori.
Aş vrea să ne înţelegem foarte bine: niciodată cele două canale, care între timp fuseseră construite, n-au stat pasive, dar ele n-au avut misiune de principal negociator. Ele au avut misiunea de a-şi găsi partenerul, corespondentul în grupare, lucru pe care l-au făcut. Ne menţinem pe cele două canale, canalul privat şi canalul clericilor, până pe 3 aprilie, când are loc o primă tentativă de preluare a ostatecilor, tentativă care eşuează. Probabil n-o să ştim niciodată dacă a fost o tentativă reală sau verificare. Ea a fost realizată pe unul din cele două canale care au devenit foarte active după ce s-au întrerupt comunicaţiile, pe 27 aprilie, cu canalul care ţinea de negociatorul din Ambasadă. A fost un moment extrem de dificil. N-o să vă dau elemente care să pară a dramatiza situaţia, dar vă pot spune că în interiorul acestei tentative, patru militari din grupul antitero al unuia din serviciile de informaţii au stat de dimineaţă până seara într-o casă în Bagdad, lucru extrem de riscant. Seara s-a decis părăsirea casei.
În 4 mai, până pe 13 mai, menţinerea contactului cu negociatorul răpitorilor - eu aici vă descriu un singur canal, cel pe care pe urmă s-a produs eliberarea - devine extrem de dificil. Este sporadic, pentru perioade extrem de scurte de timp. Chiar dacă acest canal, care se ţinea cu Ambasada - fusese singurul care ne dăduse probe de viaţă, celelalte două canale nereusind sa ofere nici o probă de viaţă -, aveam dificultăţi extrem de mari în a menţine legătura cu negociatorul răpitorilor.
Pe 14 mai se reiau în mod real negocierile. Intrerupte practic pe 27 aprilie, la ora 18:00, la expirarea ultimatumului, reluăm negocierile pe canalul pe care l-am considerat tot timpul canal principal, ocazie cu care cerem o nouă probă de viaţă, având în vedere şi operaţiunile extrem de ample desfăşurate în intervalul 3 mai - 12 mai în jurul Bagdadului şi în Bagdad.
Pe 18 mai - între timp au fost discuţii continue - ne înţelegem şi asupra condiţiilor de schimb, pe care nu vi le voi face cunoscute, pentru că nu implică doar statul român şi nu sunt autorizat să vorbesc despre ele. Pe 18 mai se primeşte o probă de viaţă cu cei trei cetăţeni români, care nu se face publică, conform înţelegerii cu negociatorul răpitorilor. Dovada de viaţă conţine şi mesajul negociat în intervalul 15-18 mai şi condiţiile în care acesta trebuie să fie prezentat şi aceasta a fost caseta pe care n-aţi ştiut-o niciodată. Iată, serviciile de informaţii din dischetă au reuşit să selecteze această imagine, care a fost verificată cu ziarul cumpărat de Ambasadă în data de 18 mai. Corespundea. Aveam şi mesajul, aveam şi ziarul şi numele ziarului şi era confirmat că nu era un ziar făcut ca să ne fie prezentat, ci era ziarul care se afla pe piaţă. Aici apare şi o confuzie. Uitaţi-vă la tricourile lui Marie Jeanne şi al lui Ovidiu. Aveau tricourile inversate. Ovidiu purta tricoul lui Munaf, iar Marie Jeanne purta un tricou cu care Ovidiu fusese în imagini anterioare. Sigur, am interpretat şi partea cea mai rea a mesajului, şi anume ca unuia tot i-a luat capul. Era partea cea mai rea, după ce ne înţelesesem, sau era mesajul „nu vi-i dăm pe toţi patru, ci doar pe cei trei cetăţeni români”.
(rulează caseta: "My name is Marie-Jeanne Laura Ion. Today is the 18th of May 2005. I am in good health. My name is Eduard Ovidiu Ohanesian. Today is 18th of May 2005. I am in good health. My name is Sorin Miscoci Dumitru. Today is 18th of May 2005 and I am in good health.)
Mergem mai departe. Era exact mesajul solicitat, exact în condiţiile solicitate. În perioada 18 - 21 mai, se dau în mod succesiv informaţii cu privire la punctele de întâlnire pentru preluarea ostatecilor, deci negociatorul din partea răpitorilor ne dă în mod repetat întâlniri în fiecare zi în alt loc, cu justificarea "nu s-a putut", "n-am avut condiţii", diverse justificări, dar nu s-a produs schimbul. Aici riscurile au fost asumate de grupul antitero al SIE, care se deplasează în cele trei zile în diverse puncte. Ele puteau fi oricând o capcană. În acelaşi timp ne dădeam seama că poate fi şi o verificare a corectitudinii noastre, dacă nu cumva grupul antitero sau - ştim noi că era grupul antitero - dar grupul de militari care se convenise să fie în număr de opt la preluare, dacă grupul de militari nu este cumva urmărit de un grup de intervenţie extrem de puternic care să-i prindă eventual pe răpitori. Au fost zile în care vă pot spune că treceam de la speranţă la disperare şi invers, până pe data de 22 mai, când cei trei cetăţeni români şi însoţitorul lor ne-au fost predaţi într-o operaţiune paşnică, dar periculoasă, care s-a făcut cu supravegherea momentului preluării celor trei cetăţeni români şi a însoţitorului lor într-un punct dinainte desemnat în Bagdad. A fost o operaţiune extrem de rapidă, pentru că ea a implicat un număr destul de mare de oameni. La ora 13:44, cei trei cetăţeni români şi cetăţeanul american se aflau în deplină siguranţă la sediul Ambasadei României din Bagdad.
Problema cetăţeanului american: având în vedere că-l suspectam de implicare în realizarea aranjamentului, intenţia noastră fermă a fost să-l aducem în România. A trebuit însă - pentru că aeroportul din Bagdad este un aeroport controlat de forţele americane, pentru că noi cerusem încă din data de 22 mai permisiunea de aterizare a aeronavei Hercules, care a sosit pe 22 mai la ora 21:00 -, a trebuit să informăm autorităţile americane - este aşa-numitul "working hostage group", condus de autorităţile americane - că deţinem şi cetăţeanul american şi pe cei trei cetăţeni români. Autorităţile americane ne-au solicitat interogarea celor patru. Nu am fost de acord cu cei trei cetăţeni români. Am fost de acord, conform legislaţiei internaţionale, cu interogarea cetăţeanului american de către autorităţile americane. Interogarea lui Munaf s-a produs în seara de 22 mai într-un loc neutru - nici la Ambasada României, nici la Ambasada SUA - ea urmând să continue a doua zi dimineaţă.
A doua zi dimineaţă, în baza legii, Mohamed Munaf a fost arestat de Poliţia Militară a SUA şi opţiunea noastră a fost să ducem rapid cetăţenii români la avion şi să venim cu ei acasă. Acum suntem în discuţii cu autorităţile americane, în încercarea de a-l aduce în ţară măcar pentru un interogatoriu serios şi pentru confruntări cu Omar Hayssam.
Acesta este filmul pe care vi l-am promis. Nu v-am promis secrete, nu v-am promis decât ceea ce se poate spune. Aş vrea să aveţi convingerea că toată această operaţiune s-a desfăşurat în limitele legii, cu respectarea obligaţiilor statului român faţă de cetăţenii săi. Si vă rog să fiţi convinşi că orice cetăţean român ar fi fost răpit, am fi acţionat la fel. Nu ştiu dacă am fi avut tot atâta succes. Nu ştiu dacă am fi reuşit. Totul depinde de condiţii. Sunt atâtea state care au reuşit şi poate tot atâtea câte nu au reuşit. Aş vrea să subliniez importanţa extraordinară în menţinerea unei atmosfere tolerabile a comunităţii musulmane din România, care a fost capabilă, alături de alte intervenţii, să creeze, după momentul de criză din 27 aprilie, o adevărată avalanşă de declaraţii în favoarea ostaticilor români. Crearea unei atmosfere în care clerul musulman susţinea eliberarea ostaticilor ne-a fost extrem de utilă. De asemenea, Ministerul de Externe, prin intervenţiile şi mesajele duse inclusiv la ministrul de externe al Siriei sau transmise către miniştrii de externe din ţările arabe au fost extrem de utile. Toate aceste elemente au creat o atmosferă care ne-a permis să ajungem la o înţelegere. Le mulţumesc deci tuturor celor care prin efortul lor au făcut ca cei trei cetăţeni români să fie astăzi acasă. Aş vrea să vă mai fac câteva precizări, pentru că intuiesc nişte întrebări, precizări care mi se par extrem de importante.
Da, Omar Hayssam şi Mohamad Munaf sunt implicaţi, Omar Hayssam în iniţierea actului de răpire, Mohamad Munaf în pregătirea lui la Bagdad. Nici unul nu avem nici o declaraţie care să susţină că vreunul din cei trei ziarişti ar fi fost informaţi. Am crezut că o astfel de declaraţie ar putea să facă Mohamad Munaf. După ce a fost reţinut de trupele americane, după ce a fost interogat de ei am trimis şi noi un procuror şi doi ofiţeri anchetatori în Bagdad pentru a-l interoga pe Munaf, care nu confirmă zvonul, aprecierile că vreunul din cei trei cetăţeni români a ştiut că se pregăteşte o răpire. De altfel, interogatoriile luate se află în dosarul depus de Parchetul General la instanţă, pentru a se putea face reţinerea lui Omar Hayssam pe terorism. Ceea ce nu înseamnă că ziariştii români sau cetăţenii români nu au greşit. Au avut un profund dispreţ pentru reguli elementare, dispreţ care dacă s-ar fi răsfrânt pur şi simplu asupra lor era problema lor, dar prin ceea ce li s-a întâmplat şi prin modul cum au evoluat lucrurile au pus statul român într-o situaţie extrem de dificilă, datorită nesăbuinţei. Nu aş vrea să credeţi că-i cert, dar este o realitate.
De altfel, chiar acum avem alţi doi ziarişti cărora ambasada de la Amman le-a propus să nu meargă mai departe către Bagdad, pentru că nu le pot asigura protecţia. Astăzi, maşinile Ambasadei României au fost atacate şi doi militari din structurile de protecţie au fost răniţi. Desi ambasada îşi va lua nişte măsuri în continuare de diminuare a ieşirilor din Ambasadă, cei doi ziarişti de la "Naţional" au decis totuşi să se îndrepte către Bagdad. Avem informaţii că ar face-o, în mod iresponsabil, cu taxiul, de la Amann către Bagdad, sunt vreo 800 de km. Sper ca ceea ce au comunicat prin telefon Ambasadei să nu fie real, cum că au plecat cu taxiul, pentru că au de trecut prin nişte zone în care e greu să treacă un regiment ca să ajungă la Bagdad.
Eu am conştiinţa împăcată. Stiu că unii sunt supăraţi că a reuşit operaţiunea. Eu le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la ea, îi rog cu respect să nu mai construiască scenarii, a fost o realitate a răpirii celor trei ziarişti. De asemenea, îi rog cu respect să înţeleagă că nici un preşedinte, nici un preşedinte, nici un serviciu de informaţii al unui stat nu ar accepta să facă un joc pe viaţa a trei cetăţenii ai statului. Sigur, unii sunt capabili să transfere către autorităţile statului român ceea ce ei ar face.
Eu nu am fost ales ca să fac jocurile pe care le speculează unii pe toate canalele mass-media. Mă întreb care le-ar fi fost reacţia, dacă, Doamne fereşte, măcar unul din cei trei cetăţeni români şi-ar fi pierdut viaţa sau toţi trei. Astăzi nu ştiu cum să denigreze un succes al statului român. Care le-ar fi fost poziţiile dacă ar fi fost un eşec?! S-a întâmplat şi la state mai puternice să fie un eşec.
Aş vrea să mai fac o precizare: cei trei colegi ai dvs. nu au nici o restricţie din partea autorităţilor române să vorbească. Repet, cei trei colegii ai dvs. nu au nici o restricţie din partea statului român, autorităţilor române, să vorbească. Dacă au vreo restricţie au probabil o restricţie de conştiinţă, care ţine de nepunerea în pericol a vieţii altora care sunt şi acum cum au fost ei. Noi nu i-am interogat. S-au făcut foarte multe afirmaţii că instituţiile statului i-au interogat. Autorităţile române îi consideră pe cei trei cetăţeni români parte vătămată. În acelaşi timp, i-am rugat să ne pună la dispoziţie toate informaţiile pe care le au din acest calvar de 55 de zile, lucru pe care, atât cât au putut, atât cât şi-au adus aminte, l-au făcut. Noi le vom cere, dacă nu o vor face din proprie iniţiativă, ca în zilele următoare să se constituie în parte vătămată în mod oficial.
Încă o informaţie pe care cred că trebuie să v-o dăm: în urma aranjamentului cu autorităţile irakiene, în afară de ultima deplasare a procurorilor şi a anchetatorilor la Bagdad pentru interogarea lui Munaf, a mai fost anterior o deplasare a unui procuror şi a doi ofiţeri anchetatori care au anchetat nouă dintre cei reţinuţi. Probabil că în perioada următoare se va face o nouă deplasare pentru culegere de date suplimentare în urma evoluţiilor care au apărut de atunci. Vreau să ştiţi că în calitate de şef al grupului operativ nu acuz pe nimeni, avem doar informaţii, în continuare dosarele de terorism. Documentele şi probele care trebuie administrate într-un astfel de dosar sunt problema Parchetului General, a procurorilor desemnaţi în acest caz şi am convingerea că au cel puţin deocamdată suficiente probe tehnice şi declaraţii olografe pentru a-şi putea duce misiunea.
Fac un avertisment public către medicii care constată bolile grave ale lui Omar Hayssam. Primul lucru care s-a făcut după arestarea lui pe data de 5 aprilie a fost expertizarea medicală cu medici specializaţi. Certificatele lui sunt de om normal, iar cei care îi vor crea condiţii să scape din faţa legii nu pot fi decât nişte oameni care sunt complici, indiferent care le este meseria. Vă mulţumesc mult.
Intrebari:
Cristina Ţopescu, de la PRIMA TV: Dle preşedinte, aţi promis că veţi derula filmul răpirii, aţi făcut-o v-aţi ţinut de cuvânt; aţi promis în acelaşi timp, într-o declaraţie pe care aţi făcut-o în timpul crizei, că veţi deconspira persoanele sau instituţiile care au intoxicat presa română. Vă întreb asta pentru că şi pornind de la aceste intoxicări s-au creat scenarii care i-au implicat pe colegii noştri.
Preşedintele Traian Băsescu: Da. Vă pot spune că cea mai mare parte din răspunsuri trebuie să le daţi chiar dvs., ziariştii, pentru că apăreaţi pe toate posturile de televiziune şi de radio strigându-vă sus şi tare sursele „din surse bine informate, din surse de la servicii de informaţii, din surse de la Bagdad”. Dvs. înşivă v-aţi clamat sursele, într-un program extrem de intens de dezinformare. În ceea ce ne priveşte, pe ce avem dovezi tehnice, este reporterul ANTENEI 1, care a transmis de la Bagdad ce ştia el despre faptul că sunt liberi ziariştii şi că sunt deţinuţi de americani, Mile Cărpenişan. O altă sursă extrem de toxică pe care a trebuit ca pe canalele statului să o îndepărtăm a fost doamna...
Ovidiu Zara: Simona Marinescu.
Preşedintele Traian Băsescu: ...Simona Marinescu, vă mulţumesc mult, a trebuit să intervenim pentru ca dânsa să fie mutată de la Bagdad, pentru că introducea în presa românească un set de informaţii extraordinare. Ca mijloace media, mijloace de intoxicare - şi va trebui, dacă sunt cinstiţi, să ne spună - mijloace majore au fost postul de televiziune ANTENA 1 şi OTV; mijloace majore de intoxicare a populaţiei, clamând despre surse pe care dânşii le deţin. Dacă vor să fie cinstiţi, dacă sunt cinstiţi cu poporul român, să spună sursele care i-au făcut să transmită astfel de informaţii, informaţii care au făcut mult rău. Aş putea să vă spun că în primă fază, în acea campanie furibundă în care vă străduiaţi care mai de care să convingeţi cât de implicaţi sunt propriii dvs. colegi în actul de răpire, Omar Hayssam etc., legând-o de activităţi poate incorecte, cumpărări de maşini sau nu ştiu ce, şi acela a fost un element care i-a făcut pe cei care iniţiaseră şi organizaseră răpirea în fază iniţială să afirme că planul a căzut, că este deconspirat. Nu aţi ştiut mare lucru, dar aţi mers pe piste care au dus la evoluţia nefericită a cazului. Aş putea să vă spun un alt lucru. Nu credem în varianta că Omar Hayssam voia să vină pe cal alb înapoi în ţară şi cu ziariştii. Omar Hayssam vroia să găsească doar motivaţia să plece din România, fără să aibă de gând să se mai întoarcă vreodată. El, de altfel, şi-a predat toate firmele, toată averea, către Munaf, pentru Munaf era extrem de important să revină, de aceea a şi suportat statul la beci, pentru că miza lui era infinit mai mare, aceea de a se întoarce credibil în ţară, pentru că este cel pe numele căruia s-a transferat averea, cea mai mare parte a averii lui Omar Hayssam - el, soţia dânsului şi, de asemenea, doctorul Yassin, un alt beneficiar, dar un beneficiar cinstit al transferurilor de avere.
ANTENA 1, Sorina Matei: Dle preşedinte, aş vrea să vă întreb, dvs. ne-aţi spus că mobilul lui Omar Hayssam era să plece din ţară. Aş vrea să vă întreb, Omar a fost monitorizat de mult timp de serviciile secrete româneşti. Aş vrea să vă întreb cât au ştiut serviciile secrete despre această plecare şi dacă credeţi că autorităţile române au o responsabilitate în acest sens, nu numai ziariştii, pentru că ziariştii au spus că au informat şi ambasada, şi MAE.
Preşedintele Traian Băsescu: Doamnă, de la a informa până la a face ce trebuie e mare lucru. Ziariştii pot să spună, noi avem probe că nu am avut comportamentul normal pentru o zonă de război şi nu au respectat regulile zonei de război.
Sorina Matei: Mă scuzaţi, este întrebarea pe care şi-o pune şi Ovidiu Ohanesian, dacă au ştiut de ce nu au făcut-o înainte.
Preşedintele Traian Băsescu: Eu vă dau un răspuns. Din păcate, nu au ştiut. Deci nu au avut informaţii că Omar Hayssam pregăteşte sau iniţiază, pentru că pregătirea s-a făcut în Irak, de la sosirea din 23 martie a ziariştilor, până pe 28 martie. Sigur, a fost o pregătire superficială, lucru care s-a văzut, dar serviciile de informaţii nu au avut informaţia că Omar Hayssam iniţiază o astfel de acţiune. Vă pot spune că Omar Hayssam s-a aflat în monitorizarea SRI până în luna octombrie, când dosarul Omar Hayssam a fost predat Parchetului General. Din acel moment, SRI a suspendat, conform legii şi regulilor, monitorizarea, aceasta trecând în responsabilitatea Parchetului General, cu instituţiile care aveau sarcini eventual. Dar nu există - s-au luat toate înregistrările de pe telefoanele cunoscute ale lui Omar Hayssam şi nu s-a ivit, nu a apărut nici măcar o frază care să indice că ar exista intenţia organizării acestui act. Este şi greu. La Omar Hayssam s-au găsit cinci telefoane. Erau cunoscute a exista doar două telefoane, care au fost în supraveghere. Nu mai vorbim despre faptul că oricare dintre noi poate cumpăra cartele CONNEX GO şi să vorbească cât vrea neascultat de nimeni, pentru că nimeni nu ştie numărul de telefon; ORANGE sau CONNEX GO sau ce vreţi dvs.! Oricine poate cumpăra cartele al căror număr nu este cunoscut nimănui. Chiar era aşa, oarecum greu de suportat ideea că oameni care, ştiu foarte bine, îşi cumpără şi ei cartele de pe la toate chioşcurile, cartele pentru telefoane, care spuneau "Cum, dacă a fost monitorizat, nu l-au interceptat!". Păi, sunt atâtea posibilităţi să îţi cumperi cartele de care nu ştie nici vântul, nici pământul! Nu mai spun, firma! Mai mult decât atât, este greu de presupus că un astfel de act se iniţiază discutând la telefon. Probabil, Omar a discutat cu Munaf la iarbă verde, la... oriunde; aşa ceva îmi este greu de crezut că se discută pe telefoane, fie ele şi cu cartele Orange sau Conex go sau de care vreţi. Vă rog.
Mădălina Ilinca, B1 TV: De ce aţi ales să trimiteţi un sirian în Bagdad, mă refer aici la doctorul Yassin, şi care este implicarea Siriei în eliberarea celor trei jurnalişti, având în vedere că, chiar ministrul de externe, Ungureanu, a făcut o vizită fulger în Siria? Vă mulţumesc.
Preşedintele Traian Băsescu: Vă mulţumesc pentru întrebare.
Ovidiu Zară, Curentul: Eu sunt jurnalist de investigaţii şi mi-a sărit în ochi un lucru. Dvs. aţi afirmat în prezentarea făcută că jurnaliştii au fost mutaţi din cel puţin o locaţie într-altă locaţie, deci au existat două locaţii.
Preşedintele Traian Băsescu: În două locaţii au stat.
Ovidiu Zară: Bun. In prima locaţie, primele imagini prezentate, am văzut acele cuverturi de care s-a făcut atât tam-tam, în ultima înregistrare pe care noi am avut ocazia să o vedem în premieră la dvs. aici, au apărut din nou acele carpete buclucaşe, cum explicaţi?
Preşedintele Traian Băsescu: Nu ştim dacă sunt aceleaşi sau altele, e greu de spus că sunt aceleaşi...
Ovidiu Zară: ...pentru că în cea de-a doua locaţie unde ei au fost filmaţi cu o Cameră H 8, mi-a spus Sorin ...
Preşedintele Traian Băsescu: Să ştiţi că este o mare diferenţă; în prima locaţie au stat într-o cameră normală, în al doilea au cam stat sub pământ, ei nu sunt filmaţi în locaţia în care au stat.
Ovidiu Zară: Am înţeles, dar apar tot acele carpete.
Preşedintele Traian Băsescu: E greu să spunem că sunt aceleaşi, poate seamănă, e cu totul altceva.
Ovidiu Zară: şi aş vrea să vă mai pun o singură întrebare.
Preşedintele Traian Băsescu: Am repetat şi noi, şi tricourile şi carpetele...
Ovidiu Zară: ... faptul că s-a produs o anumită intoxicare, dvs. aţi afirmat la un moment dat că a fost o intoxicare mai mare decât în 1989.
Preşedintele Traian Băsescu: Da, eram şi exasperat de ea.
Ovidiu Zară: Cum explicaţi totuşi faptul că o acţiune secretă, derulată de serviciile de informaţii, care a eşuat, în jurul datei de 3 am înţeles, da?...
Preşedintele Traian Băsescu: Greşit.
Ovidiu Zară: ...a ajuns la un moment dat în presă - deci un zvon a fost, a răsuflat de undeva, de pe o cale oficială şi s-a ştiut de faptul că acea acţiune ar fi fost un succes şi că ziariştii urmează să vină în ţară, pentru că nimeni dintre noi, jurnaliştii, nu ave de unde să ştie...
Preşedintele Traian Băsescu: ... nu a fost ... haideţi să discutăm. Eu vă respect foarte mult, ca ziarist, şi am venit cu date absolut reale, dar foarte adevărat, nu sunt complete. Nu a ştiut nimeni despre acea operaţiune din 3 mai şi nu a fost un eşec al serviciului, a fost un eşec al preluării. Deci, haideţi să o aşezăm unde trebuie, a fost justificată de cei care-i deţineau, că nu s-a putut, probabil ştiţi că pe 3 mai a început o adevărată nebunie la Bagdad, a fost ziua în care în Parlamentul irakian a fost desemnat noul guvern, au fost măsuri extrem de dure de securitate, dar în acelaşi timp şi extrem de multe atentate. Din 3 mai au ţinut-o până prin 12 mai, deci, ar exista circumstanţe a imposibilităţii executării schimbului pe data de 3 mai. Cum la fel de bine putem să apreciem că a fost un test pe care răpitorii l-au făcut, pentru a constata dacă autorităţile române sunt serioase, dacă pentru ei este vreun pericol sau nu. Lucrurile sunt mai complicate decât par. Noi, în momentul de faţă, nu ştim dacă să luăm de bun ce ne-au spus negociatorii răpitorilor, adică 'nu am putut să-i aducem', sau să considerăm că a fost un test. Dacă a fost un test, mulţumesc lui Dumnezeu că am avut inspiraţia să ducem o acţiune care le-a consolidat încrederea că pot continua negocierile cu noi. Mulţumesc.
Anca Grădinaru, EUROPA FM: Domnule preşedinte, dacă îmi permiteţi, aş vrea să ne spuneţi dacă înlocuirea adjunctului şefului Serviciului Român de Informaţii, la câteva zile după răpire, are legătură cu această acţiune; de asemenea în acest context ...
Preşedintele Traian Băsescu: ... nu are, dar mai schimbăm lumea.
Anca Grădinaru: În acelaşi timp Omar Hayssam nu a mai fost interceptat după momentul predării dosarului la Parchet. Si Parchetul poate cere monitorizarea.
Preşedintele Traian Băsescu: Nu, doamnă. Nu a mai fost interceptat de SRI. El a continuat să fie interceptat, dar nu de SRI, chiar dacă s-a utilizat tehnica SRI, dar la cererea altei instituţii şi înregistrările mergeau la altă instituţie decât la SRI.
Anca Grădinaru: Si îmi cer scuze, ne-aţi dat o informaţie nouă, câţi militari sunt răniţi, în ce stadiu se află ei?
Preşedintele Traian Băsescu: Doi. Unul este uşor rănit. Înainte să intru în această întâlnire revenise la ambasadă. Cel de-al doilea a fost operat, e la pulpă, amândoi sunt la picior răniţi, cel de-al doilea este operat şi probabil mâine va fi trimis pentru convalescenţă la ambasadă. Este operat într-un spital militar american.
Anca Grădinaru: Deci, doar doi militari răniţi...
Preşedintele Traian Băsescu: Doar doi militari răniţi. S-a produs un atac asupra maşinilor ambasadei care duceau curierul diplomatic la aeroportul din Bagdad, astăzi, şi nu vreau să-l leg de nimic altceva, dar este prima dată când convoiul Ambasadei României este atacat. De aceea fac la dvs. un apel extrem de călduros: Nu vă duceţi la Bagdad dacă nu aveţi treabă!
Ramona Drăghici, ziarul "Gardianul": Aţi afirmat că sunteţi în discuţii cu autorităţile americane în încercarea de a-l aduce înapoi în România pe Munaf. Dacă ne puteţi spune care este stadiul acestor discuţii, aţi primit un răspuns afirmativ şi e o chestiune de timp sau...
Preşedintele Traian Băsescu: Nu, încă nu avem un răspuns. Încercăm să obţinem aducerea lui în ţară pentru confruntare cu Omar Hayssam.
Camelia Spataru, PRO TV: Domnule preşedinte, ne-aţi prezentat cele trei variante, cele trei oferte făcute de răpitori. Erau retragerea trupelor române din Irak, cei 20 de militari predaţi şi schimbul de ostatici. Cum primele două au căzut, putem să tragem concluzia că ultima variantă a fost cea reală?
Preşedintele Traian Băsescu: Greşit.
Camelia Spataru, PRO TV: Bun. Si încă o singură întrebare: de ce au cerut autorităţile americane să-i interogheze pe cei patru la eliberare, inclusiv pe cetăţenii români?
Preşedintele Traian Băsescu: Ei au făcut o solicitare politicoasă, cu care noi nu am fost de acord. Pentru situaţia operativă din Irak este extrem de importantă orice informaţie a unor oameni care au stat ostatici la o grupare care i-a răpit. Însă au fost, de asemenea, la fel de înţelegători, dacă nu am fost de acord, să nu forţeze lucrurile, dar şi-au exercitat dreptul de a-şi ţine cetăţeanul american pentru interogatoriu într-o unitate militară.
Camelia Spataru, PRO TV: Dar un schimb s-a făcut. Aţi spus de schimb de două ori, aţi pomenit "schimb"!
Preşedintele Traian Băsescu: Doamnă, cine ştie ce am schimbat doamnă?
Reporter: Domnule preşedinte, s-au făcut /.../ legate de implicarea unui ofiţer MApN în obţinerea de vize...
Preşedintele Traian Băsescu: Nu. Este o intoxicare. Noi am discutat inclusiv cu domnul ambasador al Irakului. A fost un lucru de care s-a prevalat Munaf, spunând că este o delegaţie care pleacă în numele MApN şi de aici a apărut toată povestea, că un ofiţer MApN i-ar fi însoţit la ambasadă. Nu este adevărat, nici un ofiţer MApN nici nu a dat telefon, nici nu i-a însoţit la ambasadă. Eu vă doresc o seară plăcută...
Reporter: Ştiţi ceva de Florence Aubenas?
Preşedintele Traian Băsescu: Am marea rugăminte la dvs. să luaţi lucrurile aşa cum sunt, pentru că aşa cum vi le-am prezentat sunt. S-ar putea, cu toată grija pe care am avut-o de a nu crea contradicţii în expunere, să nu vi se lege câte ceva, acolo să ştiţi că lipsesc lucruri care nu se pot spune. Si poate că e timpul să avem încredere în instituţiile statului român.
Reporter: Aţi angrenat pe acele unitãţi de la UM 0962 care l-au monitorizat pe Omar Hayssam înainte de răpire şi care trebuiau să ştie ce urmează?
Presedintele Traian Băsescu: Cred că destul de mult. S-au deplasat foarte mulţi ofiţeri, s-au cumpărat informaţii, s-au deplasat mijloace. O operaţiune scumpă, dar nu cred că poate fi comparată cu viaţa unui om. Dacă dvs. aveţi preţ pentru ea, spuneţi-mi-l, să ştiu la cât preţuiţi românii. Pentru mine nu au preţ. Vă doresc o seară plăcută. La revedere.”
Departamentul de Comunicare Publică al Presedintiei Romaniei, 07 Iunie 2005
Un comentariu:
Bush, Putin si Basescu la portile raiului. Sf Petru le spune ca pot intra numai daca gasesc liliacul din pestera cu 22 milioane liliace.
Bush intreaba specialistii, analizeaza problema, pune mana pe-un liliac si-l arata lui Sf Petru. Sf Petru intoarce liliacu cu picioarele-n sus, vede ce n-are liliacu si-l trimite pe Bush in iad.
La scurt timp, acelasi lucru se intampla si cu Putin.
In cele din urma, intra si Basescu, pune mana pe-un liliac si-l arata lui Sf. Petru. Sf Petru intoarce liliacu cu picioarele-n sus, vede ce are liliacu si-l intreaba pe Basescu cu uimire:
“Zi-mi si mie, cum ai gasit liliacul in pestera cu 22 milioane liliace?”
“Simplu”, zise Basescu, am intrat, am zis “Sa traiti bine!” si unu mi-a raspuns ”Manca-mi-ai p**a!”
Trimiteți un comentariu