8 iulie 2008

O SA AM UN BAIAT!!!!!!!!!!!!!!!!!

Astazi, in urma unei echografii 4D, am aflat ca o sa am un baietel !!!!!!! Se va naste in noiembrie, va fi scorpion si cel mai probabil o sa-l cheme Ovidiu - Mihai. Sau Ovidiu - Theodor. Ma rog! Asta prea putin mai conteaza, atata vreme cat va fi sanatos.
Ma pot considera un om cu adevarat implinit. Dumnezeu mi-a harazit o familie frumoasa si a fost alaturi de mine in orice moment pana acum. Nu gasesc cuvinte sa exprim ceea ce simt. Sunt un tata fericit! Atat de fericit, incat m-am gandit sa-mi vedeti pruncul inca nenascut. E superb, mance-l tata de baiat!!! Si pe deasupra e si dasthept. Ca mine! Sac!!! Nu credeti?
Iata filmuletul pe care l-am primit de la clinica MedLife, unde am facut echografia 4D.
video

2 iulie 2008

IN MEMORIAM OCTAVIAN PALER

Nu am mai scris demult pe acest blog. Insa astazi sunt obligat sa scriu. Este o zi de care toti romanii ar trebui sa-si aminteasca. Este 2 iulie. Ziua in care Octavian Paler ar fi implinit 82 de ani bătuţi pe muchie. Insa Dumnezeu a fost prea egoist si maestrul nu a mai implinit aceasta varsta. Anul trecut, pe 7 mai, Octavian Paler s-a dus în ceruri. Are deja un an si mai bine de cand, cu siguranta, poarta o polemică extrem de cordială cu Dumnezeu. Eu insa mi-as fi dorit sa ramana printre noi. Mai mult ca sigur că scrisul si experienta sa ne-ar fi ajutat să fim mai buni si mult mai înţelepţi. Ne-ar fi ajutat să înţelegem esenţa a foarte multor lucruri pe care nu avem răbdarea să le înţelegem. Însă nu a fost să fie aşa. Dumnezeu sa grăbit şi l-a mutat pe Octavian Paler pe o stea. Intr-un loc din care maestrul ne priveşte şi ne judecă cu luciditatea sa fantastică. Dacă azi ar fi trăit, sunt sigur ca Octavian Paler şi-ar fi dorit să ne împărtăşească lucruri pe care le-a învăţat.
De aceea, astăzi, o să îmi permit să reproduc un eseu semnat de maestru, care pe mine unul mă fascinează ori de câte ori îl recitesc. Este vorba despre „Interviu cu Dumnezeu“. Cuvintele sunt de prisos.
„- Ai vrea să-mi iei un interviu? deci..... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp.... am răspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:
- Timpul meu este eternitatea. Ce Întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilă- rie, se grăbesc să crească, apoi iarăşi tânjesc să fie copii; că îşi pierd sănătatea ca să facă bani şi apoi îşi cheltuiesc banii ca să-şi refacă sănă- tatea; faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
- Ca un părinte, care sunt câteva din lecţiile de viaţă, pe care ai dori să le înveţe copiii Tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai mulţi ani ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că de asemenea trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat... am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii să ştie ? Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna...“.